Romania

Ce bine ar fi daca ziua ar avea mai multe ore. Poate ca asa as avea si eu timp sa pun in aplicare toate proiectele pe care le am in cap.Tin sa specific ca doar ce i-am citit varului meu de 4 ani Noile aventuri ale purcelusului Grohi si sunt inca in lumea basmelor, de aceea acest post va fi foarte idealist, o lume perfecta a dorintelor ce incet, dar sigur se contureaza si prind aripi.Am prins gustul PR-ului si vreau din suflet sa ma accepte la un training pe PR si Fundraising, poate asa o sa putem sa punem in aplicare McGirl's minunatul, dar neapreciatul nostru proiect Caravana 2BEverde.Pana una alta, vreau sa ma duc voluntar cu cei de la Maimultverde la Busteni.M-am inscris pe lista, bineinteles ca nu or sa ma accepte.Sunt membru de o zi.Asta e defectul meu, vreau prea multe, prea repede.Probabil ca de aceea sunt dezamagita cand unele chestii nu-mi ies.Dar cum ziceam...idealuri.Pai inca un ideal pe lista mea ar fi sa reinvii marketer-clubul din Ase.Stiu,nici clubul nu e pasarea-phoenix si nici eu nu sunt Iisus(vezi Biblia, cu invierea lui Lazar, asta pentru cei napasionati de subiectul religie),dar eu sper.Adica vreau sa intru in actiune, sa adun oameni, sa fac conferinte, sa vina lumea.Adica, lucrurile sunt serioase, deja m-am autoproclamat presedinte.Nu serios acuma, proiectul cu marketer-clubul e pe vine...il uneltesc.Dar, imi vin prea multe idei deodata si as always nu reusesc sa pun pe hartia virtuala decat o mica parte.Aviz amatorilor de marketing din Ase si nu numai.Hai sa ne unim fortele.Da, stiu ca a sunat ca un slogan electoral, dar cum ziceam si azi la scoala, s-a rasculat spiritul lui Tudor Vladimirescu in mine.E singurul personaj din istoria romanilor pe care il pot asocia si cu un an concret in care a luptat, pentru....IDEALUL sau...1821, sau sa fie 1848?Nu...1821.
Si ultimul si cel din urma ideal:sa se faca banca donatorilor de celule stem, adica eu care am teroare de ace si de ideea de a mi se lua sange(am facut 30 doze penicilina V la 4 ani,deci am motive),ma inscriu ca un bun cetatean pe listele celor de la PRO TV, "boborul" cum ar zice Caragiale vrea sa se implice activ, ....si ma rog din suflet sa se puna pe picioare proiectul.M-am saturat sa vad atata lume cum moare, si culmea, cand se poate face ceva. Numai sange, moarte, accidente, boli...stai putin, ca vorbeam de idealuri.Deci, revenind...celulele STEM(Doamne ajuta).
Idealuri...pai sa mai tot fie: greutatea ideala(care niciodata nu exista la mine), prietenia ideala, iubirea ideala...and so and so on...Dumnezeule, dar ce post lung am mai scris, si toate de la o poveste.Plec, ma asteapta somnul si maine un nou basm, pe care i-l voi citi lui Vlad si pe care il voi trai si eu cu ochii larg deschisi langa el....

Unde-i lege, nu-i tocmeala

Cred ca a venit vremea sa arat naturii cat de recunoscatoare sunt pentru tot ce mi-a oferit, si drept urmare azi, dupa ce am vazut episodul 4 din seria 4 din Supernatural, m-am inscris ca voluntar pe site-ul Maimultverde.Mai mult chiar, ma bate rau de tot gandul sa ma duc si pe 10 Mai, o sa fie o cursa de biciclete.Nu ma pricep eu asa de bine sa merg, dar nu strica niciodata sa incerci sa faci cat mai multe.De cutremur nu vorbesc, ca nu l-am simtit, nu de alta, dar eu stau la 50 metri departare de o cale ferata, asa ca seismele astea, pentru ca eu sa le bag in seama, ar trebui sa aiba minim 6 grade, ca altfel, cred ca trece vreun marfar si reactia mea lipseste sa apara.Lamurind si acest detaliu insignifiant de altfel pentru mine, tin sa vorbesc de prostiile care sunt promulgate la noi, si pe care in mod paradoxal, oamenii de vaza ai societatii romane le numesc legi(de parca nu ar fi putut sa gaseasca o alta denumire).In ce tara civilizata, proaspat "europenizata" s-a mai pomenit interzicerea accesului cu biciclete in parc?Unde?Si cum eu si cu Pis suntem singurele cititoare ale blogului meu, ok fie, sa nu par asa de modesta:Pis, Farida, Miruna(pe ea am pus-o sa-l citeasca, deci nu stiu daca e normal sa o pun la socoteala), Mircea(el credea ca o sa vada poze, nu a trecut ink de varsta copilariei desi are 23 de ani), deci cum ziceam, ei sunt singurii cititori ai blogului meu si momentan sunt ocupatii, asadar si prin urmare, raspunsul la intrebarea anterioara:"Unde?" va veni tot de la mine(cea de-a cincea si cea mai fidela cititoare a blogului):"Nicaieri", in nicio(asa se scrie cf DOOM 2) tara din galaxia asta nu s-a interzis TOTAL accesul biciclistilor prin parcuri.Sigur ca s-au facut alei speciale pentru ei, pentru a evita posibilele accidente, nimeni nu contesta acest lucru.Personal, am fost in ambele situatii:de a accidenta cu bicicleta/rolele si de a fi accidentata de biciclisti/rolleri, deci sunt cat se poate de impartiala si obiectiva.Dar pentru ca la noi, nu e ca la nimeni altcineva, ca romanul a fost nu numai inventiv, ci si original, iata ca se poate.Si ca sa vedeti cum au reactionat oamenii la aceasta noua si nemaintalnita lege, va invit sa vizionati blogul lui cabral pe www.cabral.ro(de parca ar fi fost necesar sa mai scriu si site-ul, dar eu am zis sa-mi fac datoria crestineasca pana la capat)si sa vedeti ce frumos s-au plimbat bucurestenii cu bicicletele si cu rolele, pe langa un organ al politiei, fara niciun fel de STRESS(cum se zice pe aici prin partile SE-ice ale Romanicii).Bun.Ca legii ar trebui sa i se aduca amendamente o droaie, suntem cu totii de acord, chiar si cei ce au lansat-o libera ca pasarea cerului in realitatea romaneasca-"europenizata", chiar si cei ce ar trebui sa vegheze la buna aplicare a mirobolantei legi, chiar si ...chair si ...chiar si...Au recunoscut acest lucru(mai mult sau mai putin) la TV, pe Realitatea.Daca nu as fi sub anestezia Twilight, probabil ca as fi fost de-a dreptul inversunata, dar asa ma limitez la a fi mai diplomata.Ma minunez ca traiesc in Bucuresti, caci maine ma intorc, si da...duminik voi fi cu rolele si eu, cred ca in Cismigiu.

bucuresti

Stau si ascult, privesc si discut cu cei din jurul meu, si-mi dau seama de un lucru: doar pentru mine si Eliade, Bucurestiul a exercitat si exercita o fascinatie continua.Restul lumii se pare ca-l detesta:"da, locuiesc de voie, de nevoie in Bucuresti, as pleca cu primul tren si m-as muta in orice alt oras"; ce-i opreste oare?Numai eu raman vesnic indragostita de capitala?De ce?Pentru ca Bucuresti a reprezentat locul maturizarii mele fortate ce-i drept, de la 19 la 20 ani, de la 20 la 21 ani si din cate imi dau seama procesul continua; cateodata ma sperie faptul ca-mi pierd din inocenta, dar e ceva firesc, face parte din firul existentei mele.Bucurestiul e locul in care m-am pierdut pe bulevardele flancate de-o parte si de alta de cladiri vechi si moderne(uimitor modul in care stilurile arhitecturale s-au imbinat armonic pentru a aduce cu ele putin din istoria ce s-a pierdut in negura timpului); Bucurestiul e locul in care arta muzicala si cea teatrala au capatat noi dimensiuni pentru mine; Bucurestiul e locul in care mi-am dat seama de puterea prieteniei; Bucurestiul e locul in care am descoperit viata de student; Bucuresti e locul in care, fermecata de cultura romana, am luat la pas toate muzeele; Bucuresti e locul in care....ar fi multe de spus, e locul in care traiesc...e orasul care nu doarme, e orasul ce nu conteneste sa ma surprinda, e ...Bucuresti.Si da...detest sa stau in statie la RATB cate 30 de minute si sa fac un drum de 25 de minute in 45 de minute, si da, ma enerveaza furnicarul care a devenit capitala, dar in final, si lucrurile astea il fac unic, si asa cum acceptam zi de zi langa noi oameni cu calitati si defecte, ar trebui sa acceptam si capitala, sa incercam sa o salvam, si sa o pastram intacta, asa cum Bucur, intemeietorul si-ar fi dorit.

Corul CNMB:)

De 6 ani ma intalnesc cu colegii mei de liceu ca sa cant...De ce?Pentru ca muzica ne apropie pe toti, ne aduna din colturile tarii, ba chiar ale lumii, ne umple sufletul de bucurie, ne face sa ne simtim artisti.Daruim altora din fericirea pe care o simtim cantand.Am aproape 21 de ani si da....ma voi duce si in acest an cu colindul.Bine, la noi, lucrurile stau un picutz altfel:noi ne adunam imediat cum luam vacanta la liceu, la colegiul national Mircea cel Batran, facem repetitii, cantam pe 4 voci nu asha, si cireasa de pe tort:avem un dirijor:d....deci lucrurile sunt serioase, avem repertoriu, o lista intreaga, cel mai profesionist dintre toti e maestrul Florin, e mai tot timpu cu diapazonu la el.Eu si Florin suntem veteranii:)))si da....suntem studenti la ASE, Politehnica si elevi de liceu.Mergem prin oras, pe la biserica, prin banci, si cel mai important: in casele oamenilor.Si culmea, oamenii deschid usile, si ne asculta.Si poate ca cea mai mare madrie pentru noi e ca suntem intrebati daca suntem de la liceul de muzica, avem ink fetze de copii, si nu orice fel de copii, artisti nu alta.Da...urmeaza si ceaiul fierbinte din cafenele, ca trebuie sa ne incarcam si noi bateriile, si o luam de la capat, si o tot tinem asa de pe 21 pana pe 24 Decembrie, si pentru cateva zile ne simtim ca in copilarie, uitam ca am trecut de varsta majoratului de ceva vreme, cantam din suflet pentru celelalte suflete.
Personal nu simt Craciunul decat in momentul in care aud colinde, decat in momentul in care cant colinde.Anii trec, amintirile raman insa pe vecie, mai vii ca niciodata.De Craciun, de Craciunul meu, my musical Christmas, frigul pare ca e mai dulce, ziua pare ca e mai scurta, timpul pare ca nu are rabdare...






amintiri:constanta bucuresti
passion 4 mrk
d'ale carnavalului

Oamenii sunt diferiti, stiu.Dar oare educatia, demnitatea, moralitatea si etica nu ar trebui sa fie niste atribute universal valabile, cel putin in cazul unor persoane ce apartin totusi unor medii sus-puse, unor functii sus-puse si care au o anumita responsabilitate de coordonare si organizare?I know...ma invart in jurul cozii.Dar hai sa zicem lucrurilor pe nume, ma rog nu chiaaaaaaar pe nume.Am o problema.De fapt, mai multe, dar nu are rost sa irosesc un post pentru asta:D
Am avut o revelatie, mi-am dat seama ca I have a passion for marketing, for marketing, deci 4 something, not for someone, ca sa ne intelegem, adica not anymore:D passion 4 PR pentru ca am avut marea sansa sa particip la conferintele si workshopurile organizate de BOS Romania, si da...i-am cunoscut pe Madalin Matica, Marius Balaci, Sorana Savu, Dan Sendroiu, Ada Lungu, Florin Grozea(hi q).Daca nu stiti cine sunt personalitatile insirate mai sus, desi ma indoiesc, dati un search pe google...si cand veti vedea nr de rezultate obtinute, va veti da seama de importanta lor:D
A fost ca o renastere, am inteles atat de multe, si cuvinte ca blogg, brand, promovare, comunicare, au capatat o noua rezonanta pentru mine.Si uite asa passion for marketing de la statusul meu s-a schimbat in rebranding...si va urma...nu mi permit sa scriu atat de multe pe pr, comunicare, mrk si tot ce ma intereseaza pe mine, pentru ca sunt in plin proces de descoperire si dezvoltare, si vreau sa scriu la obiect.si cum ziceam: Va urma...