Lume, lume!

Buna ziua dragilor si dragilor
Revin cu un articol in mare forta pentru a aduce la cunostiinta publicului meu cetitor
(ma rog... vreau si-mi place sa cred ca view-urile de la blogul meu nu sunt facute doar asa din intamplarea intamplatoare a intamplarii), cum ziceam...revin cu urmatoarean noutate:
Ca urmare a inceperii unei noi etape in viata mea de studenta silitoare, adica aterizarea direct in anul 3 si intr-o noua camera de camin in Moxa D am considerat de cuviinta sa-mi mut si domiciliul gandurilor si cugetarilor mele online de pe blogger pe wordstress. Da, ati citit corect wordstress nu wordpress. Desigur ca nu am fost in stare sa import de capul meu toate balariile pe care le-am scris ci cu mult ajutor. E ok. Ne vedem deci acolo.

Nu va mai plictisesc!(aici, ci in alta parte: http://al3csandra.wordstress.org)
Toate cele bune!

Grupul fetelor plimbarete salute betivii nocturni

Sunt un om cu multe principii. Unul dintre ele e:”Mie nu mi se poate intampla niciodata X lucru”. Culmea, e ca altarul principiilor mele s-a clatinat zdravan intr-o frumoasa noapte petrecuta in orasul natal. Sa tot fi fost 2.30 dimineata. Ca orice om normal la ora aceea ma intorceam acasa. Dau banii la nenea taximetristul si, cum pofta mea de mere era de nestavilit(sa mai comenteze altii ca nici asta nu e viciu ca-l bat), ma gandesc sa ma duc la Non-Stop-ul din apropierea domiciliului meu propriu si personal pentru a-mi procura doza zilnica de fructe interzise. Zis si facut. Ajung in fata mini-market-ului ca sa constat cu stupoare ca e inchis. Pe sistemul:”Bah, la cat inchide la Non-stop?” indrug vreo cateva urari de bine pentru patronul respectiv si pornesc spre casutza.
Nu stiam ce ma nelinistea mai mult: gandul ca difera conceptul meu de non-stop cu cel al lui nea Pandele, proprietarul chioscului sau gandul ca trebuie sa-mi achizitionez cat mai curand un sotz cu ditamai livada de meri, pentru a-mi stavili poftele nocturne. Ma rog, pana sa-mi fac eu o introspectie ca sa clarific fenomenul, zic sa-mi bag castile in urechi si sa o iau agale, nici calare, nici pe jos, in ritmuri de pop-rock spre casa.
Numai ca aud niste pasi in spatele meu. Nu sunt indiscreta, asa ca nu ma intorc. Si tot auzeam pasi asa, pasi care, conform intuitiei mele feminine, trecusera din viteza intai in viteza a doua si tot accelerau asa. Cum sunt surda de-o ureche, zic sa opresc muzica, ca sa inteleg ce se intampla. Nenea din spatele meu vorbea la telefon(mai sughita din cand in cand, si i se mai impleticea si limba in gura):”Da, c**ie, e una in rochie acuma in fata mea. O ajung din urma acuma. Haideti si voi!”. Aceea a fost intriga care a determinat sirul de activitati intreprinse de mine.”Opreste-l in pana mea pe Robbie Williams cu ai lui Angels, sa te ajute acuma ingerii daca tot faci pe grozava si umbli teleleu pe strazi la ora asta”, zise o voce in mintea mea. Ulterior mi-am dat seama ca era constiinta.
Si merg. Si nenea tot mergea. Pe sistemul:”Cum o dai ca dracu iese” ma gandesc:”Ei, fata tatii ce e de facut?” Sa alerg?Nu era bine din cel putin doua motive: 1.in cizme nu pot sa fac concurenta nici macar unui melc, cand vine vorba de viteza de alergare. 2.cainii ce-si facea somnu(cam asta ar fi trebuit sa fac si eu la ora aia, dar naah..) s-ar fi luat dupa mine 3.nenea ar fi inceput si el sa alerge si siguuuuur m-ar fi ajuns. Accelerez putin, dar nu alerg si aud un zgomot in spate. Nenea intrase in capota unei masini. Masina era cat se poate de foarte parcata. Ma intorc, il sagetez cu ochii mei obositi si inrositi de la fumul de tigara, si ma tot uitam la el. Nenea incepe sa zbiere:”D’soara vreau sa-ti zic ceva, stai ca vin acuma”. Se ridica de pe capota, isi impleticeste picioarele si tot tipa, asa. Cade, da sa se ridice si tot scotea niste onomatopee. Si in clipa aia intervin cainii, care incep sa-l latre. Nenea da sa loveasca catelu, si aud in clipa aia o haita venind amenintator din spatele meu.”Perfect zic, te crezi la teatru, in loc sa o tai mai repede spre casa, stai la spectacol. Nu vei fi jefuita, ci muscata de caini, muuulti caini. U stuuupid!” Dau sa incep un Tatal Nostru, dar nu-mi venea in minte decat “I’m loving angels instead.” Clar!! Ma pedepseste Dzeu prin muscaturi canine, sa nu stiu Tatal Nostru.” Cainii trec pe langa mine si se duc la nenea, care ma tot striga ca sa-mi zica ceva.
Zic un “multumesc” in gand catre Divinitate si pornesc spre casa. Explicatia cazaturii lui nenea: era fericit ca-si primise salariul si se cinstise asa putin, era mai turmentat si de aici si intoxicatia cu asfaltul pe care a suferit-o in incercarea de a articula niste cuvinte adresate mie.
**=oa
Morala: Consumul nocturn de mere dauneaza grav sanatatii:)))

Oameni si locuri

Sunt aromanca. No secret about that. Nu o sa stau sa explic de ce imi place sau nu situatia mea etnica in care ma gasesc fara niciun fel de drept de apel, ma voi limita, in schimb, la a prezenta cateva aspecte din viata de zi cu zi a neamului acesta care s-a aciuat din Grecia, in Bulgaria si care, in final, a ajuns pe plaiuri mioritice.
1. In orice neam de aromani vor exista babe surde, scuze, vor exista femei venerabile octogenare care intotdeauna, dar INTOTDEAUNA isi vor da cu parerea referitor la ce ar trebui sa faci tu in calitatea ta de tanara speranta a Romaniei, adica ce ar trebui sa studiezi, unde, cu cine ar trebui sa umbli, la ce ora sa vii in casa(desi nu mai ai ora de intrat in casa de cand ai intrat la liceu, si acum esti chiar la facultate), la ce varsta sa te mariti/insori, desi(culmea!) nu esti implicat(a) in nicio relatie cu nimeni de ceva vreme, si nici nu intra in planurile tale de viitor de a-ti pune pirostriile prea curand, si ultimu, dar nu cel din urma aspect, demn de a fi mentionat, babele...stiu, ELE stiu cu cine te vei casatori si cum vei face nunta, adica stiu ele pe nepotul de frate al cumnatei din partea sotului verisoarei de gradul II care are casa de piatra la tzara cu veceu in fundu curtii si cu 50 de oi la stana si trei curci in cotetz. Shaul nu are scoala, adica l-au dat ai lui la oras, a terminat liceu in Babadag, deci e perfect pentru tine, proaspat iesita de pe bancile facultatii din capitala, unde ai mai auzit de unele, de altele, ai mai facut de unele, de altele... La baieti e cam la fel. Exista fata lu cumatru din partea matusii lu vecinu din satul Ciorogarla, e fata de familie buna, e cuminte, cu capul pe umeri. Sigur, nimeni nu contesta acest lucru. Numai ca...ce te faci, daca tu in ipostaza masculina/feminina sau(mai nou...hermafrodita, am vazut cazuri sooo hush hush), adica tu baiat/fata care esti ai pe altcineva? No problem. E necesar sa-i spui cum il cheama pe respectivul/respectiva si mai ceva ca Google-ul sau SRI respectiva urmasa demna a lui Cupidon si Poirot in aceeasi masura, baba that is, iti va spune si ceea ce nu vroaiai sa stii despre el/ea. U name it: ce mananca, unde, cu cine, ce culoare au shosetele lui/ei si cand si-a facut ultima revizie la masina. Eu inca ma mai mir cand sunt martora la astfel de discutii, evenimente. Si de cand am facut eu ochi, cam de vreo 10 ani asa, de cand am inteles cum stau lucrurile in neamurile de machedoni, nu ma pot opri dintrun ras hilar.(si cine ma cunoaste, stie cum pot rade eu).
2.La nunti, botezuri, inmoramantari, babele dicteaza. Cuvantul lor e sfant. Ce daca e nunta ta? Ce daca e copilu tau? Ce importanta au aspectele astea? Nu sunt argumentele suficient de puternice pentru a o convinge pe respectiva/respectivele(in cazurile nefericite) de a nu-si impune punctul de vedere. Astfel:
-la nunta: obiceiurile sunt facute dupa cum zice tzal Nely/Tacu; asa ca tu in calitate de mire/mireasa vei pupa mainile tuturor ex-comunistilor care vor face glume proaste de genu: te mariti/insori si u in final?cum (l)-ai pacalit(-o)? Charming.
-la botez: copilul, fie si vara in iulie, e imbracat cat mai gros sa nu raceasca. Baba nu e atenta la slujba, ca deja o stie, ea are dreptul sa comenteze ultimele barfe si sa mai bage asa, din cand in cand(numai cand considera ea) cate o cruce si un Doamne ajuta!

Concluzie: In neamurile de machidoni femeia dicteaza, sigur cu conditia ca respectiva sa:
-aiba peste 60 de ani
-fi locuit cu soacra care sa o invete how to be a scorpie in 30 de ani
-fi crescut unu/doi nepoti pentru ca la piata/parc/biserica/vizite sa se laude ca timp de 5 ani a tot schimbat scutece, a tot pregatit biberoane, ca nora nu face nimic etc

Dumnezeu sa MA aiba in paza!

p/s: nu contest ca aceleasi lucruri nu se intampla si in alte neamuri minunate, si nici nu spun ca e ceva rau in situatia actuala, prezint doar o realitate, asta nu inseamna ca nu ma mandresc cu originile mele, e cea mai mare idiotenie sa-ti fie rusine cu ceea ce esti.:)

Hai, vino iar in gara noastra mica!

Pe sistemul:”Trenul nu te asteapta, trebuie sa-l astepti tu pe el”, am poposit dumineca seara in gara mult mai devreme, prea devreme chiar. Ca un calator responsabil care sunt, am fost si voi fi eu, pe persoana fizica am aterizat precum o veritabila Cleopatra Stratan cu ditamai bagaju dupa mine, cu laptopu in ghiozdanul in care am gasit de cuviinta sa indes si niste cosmetice, ca deh...in valiza-mi minunata nu mai incapea nimic.
In gara, e ca....in gara. E trist. Mi se facuse foame. Asa ca mi-am luat de papa si m-am asezat pe un scaun care probabil era raiul ciupercilor, virusurilor si al microbilor. Bine ca mi-am dezvoltat o imunitate deosebita in copilarie, asa ca nu-mi fac griji sa fi poposit la mine in metabolism vreo gripa aviara, porcina sau mai stiu eu ce. Un nenea langa mine isi tot baga si scotea in ea de tara, de politica, de economie, de tot. Si mai si scuipa. Si tot scuipa. Si eu mancam. Cu riscul de a ma repeta, am crescut cu verii mei, asa ca...a vedea pe cineva scuipand in timp ce mananc e asa...parfum, frectie la picior de lemn. Prietene pentru a mi se intoarce mie stomacu pe dos si a ma opri din activitatea de ingurgitare e nevoie de mult mai mult, adica...nah..am avut parte de un antrenament aparte...nu vreau sa intru in detalii, pentru a nu risca sa-i fac pe altii sa-si vada pranzul/cina/micul dejun in fata ochilor, sau pe tastatura, dupa caz.
Niste copii ai strazii veneau cersind:”D’soara da si mie 1 leu sa-mi iau o paine.”Opa, zic, de unde pana la aparitia RON-ului se multumeau cu 1000 lei echivalentul a 10 bani, acum, probabil datorita crizei financiare, considera de cuviinta ca se poate cere mai mult, adica 1 leu nene, 10000 lei vechi. E bine sa ai standarde inalte si pretentii asa ca...what the hell?
O tiganca(fara niciun fel de urma de rasisim) a tinut mortis sa-mi ghiceasca in palma. Vroia o tigara. Culmea! Si eu, in momentul ala, dar pacat ca nu fumez! Si-mi tot zicea ca se multumeste si cu un leu. Si ea! Tot cu un leu. Fie, zic! Oricum nu mai rasesem copios de ceva vreme, asa ca am lasat-o sa-si faca damblaua. Viitorul meu e sumbru, minunat si plin de evenimente: ma casatoresc de 3 ori(probabil cu Jared Padalecki, febletea mea profu din anul 2 si ma tot gandesc la al treilea personaj?Oare cine o fi?), o sa am 2 copii, o cariera infloritoare, si tragismul demn de o telenovela produsa de Televisa, o sa am tot ce-mi doresc dar o sa fiu nefericita, trista, o sa-mi lipseasca ceva, vedea asa...o durere in sufletul meu.:| “Bine femeie” ii zic. “U made my day, or what’s left of it anyway.” Apreciez. I-am platit sesiunea de terapie prevestitoare a viitorului si mi-am aruncat bagaju(la propriu) in tren. I-a cazut un maner si o chestie din plastic a carei utilitate nu o gasesc inca.

Toate cele bune!

De prin parc adunate

Pe principiul:"Sunt retard si pot mai mult" tin sa povestesc o serie de intamplari prin care am trecut recent. Sunt un fel de magnet cand vine vorba de a atrage comentarii care mai de care mai inteligente de la diversi ratatzi. Alerg ca tot omu prin parc. Cismigiu. Singura, ca altfel nu pot, ca am tendinta de a vorbi cu co-alergatorul meu:d Imi zbiara muzica in urechi. Numai ca azi mi s-a stricat o casca. Si am avut marea sansa sa aud cam ce comenteaza grupul de shmekeri din juru-mi. Utilizand excesiv conditionalo-optative:"ce ti-as face, ce ti-as drege", intrebari retorice:"nu vrei sa...", imperative:"hai sa...", si facand aprecieri referitoare la mine, bineinteles ca ma refer aici la aprecieri in ceea ce priveste capacitatile mele intelectuale, pregatirea mea academica, precum si parerea mea in ceea ce priveste incalzirea globala, in niciun caz nu se refereau la...nuj, exemple arbitrare sa dau:"ce pantaloni scurti ai", sau:"porti sutien" sau(mai nou): "tu ai doar tricou ala si atat?:|", bun cum ziceam...avand un astfel de limbaj cordial in relatia cu mine, sa zicem ca nu ma simteam nici deranjata, nici amenintata, nici cu capsa pusa. Erau niste vorbe si atata tot. Numai ca, probabil ca vazandu-mi perseverenta cu care tot treceam pe langa ei, facandu-mi turele si nesimtirea de a nu-i baga in seama, ciumpalacii au simtit nevoia sa se exprime nu numai verbal, ci si tactil, pe principiu:"ce pana mea, tot avem 5 simturi, hai sa le utilizam pe toate". Nu mica imi fu mirarea cand unul incepuse sa mearga cu scuterul pe langa mine. Imbecilul simtea o atractie aparte fata de bronzul picioarelor mele, ca sa o zic intrun mod, cat de cat elegant. "Amice, ii zic, tu chiar nu gandesti? Esti prost? Nu te gandesti ca poti sa cazi si sa ma lovesti si pe mine? Creierul tau unde e?In emisfera sudica a corpului?" Insul se calmeaza, eu pornesc spre casa. Si ma duc sa-mi cumpar apa, ca tot omu. Un personaj dintr-o masina cu geamuri fumurii imi adreseaza urmatorul enuntz exclamativ:"Esti ca un pahar de apa si mie mi-e o sete de mor" Reactia mea a fost: :| din cel putin doua motive: 1.replica o mai auzisem in film, deci unde e originalitatea? 2.prietene sunt transpirata, rosie la fata, de abia respir, imi tarasc picioarele, fuck off.

Multumesc lui Mircea Badea ce a povestit o intamplare similara cu iubita lui in parc, numai ca ciumpalacii aia si-au cam luat-o grav de la ea, eu din fericire nu a trebuit sa-mi exersez cunostiintele de tae kwan do:)) sigur maine e o alta zi.

Toate cele bune!

Cate bordeie, atatea obiceie...

"Ana...shaule ce-ai facut? Nu ai vazut ca s-a facut cat malu?"
Ma gandesc sa postez si traducerea pentru aceea care nu sunt de pe plaiuri constantene:
1. "ana" joaca rol de interjectie, ceva de genu: baaaaaaaai, maaaaaaaai si alte apelative de genu cu multe vocale in interior.
2. shaule inseamna omule, tipule, vere, frate, ciumpalacule(nici chiar asa)
3. expresia "cat malu", deosebit de sugestiva, de altfel presupune niste proportii la fel de mari ca si recesiunea in care se afla economia in prezent. adica proportii magistrale precum furturile de la Ministerul Tineretului si Sportului, sau ca minciunile promulgate de potentialii alesi in campaniile electorale...sau ca...dar presupun ca s-a inteles unde bat.

Motivul acestui scurt curs de lingvistica regionala contopit cu expresii populare locale este simplu: nu m-am facut intelesa de multe ori cand am inceput sa vorbesc in dialectul constantean.
Si mie mi-a fost greu sa ma lamuresc ce e aia o helanca. Noi ii zicem maleta:|. Si din cate am inteles "ghertzoi" e de rau. Mie mi se pare amuzant, dar conform codului strazii e un cuvant...mai...hai sa spunem ca nu e un compliment si ca daca adresezi cuiva replica anterioara exista sanse mari spre foarte mari sa fii nevoit sa o iei la fuga, dand si proba de viteza, dar si cea de rezistenta in acelasi timp.

De prin Sibiu adunate, tin sa precizez:
"nu te da lebada in lighean"
"apuca-m-ai de shtreampeni"
"arat ca fanu"
Traducerile le astept si eu. Si tot astept asa de vreo 5 ani de cand bantuiam cu Miruna prin Piata Mare si Parcul"Sub Arini" din fosta capitala culturala.
Alte expresii si lozinci regionale in momentul aista nu-mi trec prin cap. As putea sa incep sa vorbesc precum Creanga, ca de putin timp am venit de la el din Moldova, dar banuiesc ca:"pocinog", "shturlubatic" s.a.m.d puteti citi si in Amintiri din copilarie.

Filosofii si spetze matinale

Combinatia: noapte alba, struguri culesi pe furtuna, alergat prin ploaie, dormit 3 ore, mic-dejun nemancat si stat pe un scaun in speranta poposirii unui client(oricare!) in magazin, are un efect ciudat asupra mea si a lui h'ame. In orice caz, ma gandesc ca daca nu ar fi fost indeplinite conditiile de mai sus, probabil ca nu ar fi avut loc minunata discutie, care a avut drept deznodamant nasterea unui lait motiv:))) ce a devenit ulterior si pretext pentru statusul meu.
h'ame: si care ar fi problema daca o fata ar invita un baiat la o cafea?(zise ame, asezandu-se pe scaun in speranta ca se va transforma in pat cu saltea relaxa)

alexa: eu nu as invita niciun personaj de sex masculin(zic eu, aranjandu-mi parul ce era impartit in districte: o parte cret, o parte drept, o parte ud leoarca)

h'ame: pai de ce?(zise h'ame facand ochii mari-mari si cerandu-mi cu puterea mintii oglinda pentru a-si admira cearcanele)

alexa: ca nu. simplu. sa ma invite el, ce atata incoace si incolo, vrea sa-l tin si de mana? il doare gura sa zica?!in plus eu nu as rade ca bou baltii chit ca m-ar invita si un pusti de 13 ani la cafea, lucru care s-a intamplat de altfel, copchii sunt lipsiti de inhibitii nowadays.(tot cu puterea mintii ii mai cer o piersica)

h'ame: pai hai sa ne gandim ce s-ar intampla. ca tie iti pasa si de ce zic ceilalti

alexa: nu, ca tie nu-ti pasa. logic ca mi pasa, am orgoliu si eu (zic eu, cascand si alungand primul client cu privirea pe care i-o arunc in semn de: nu, nu ma ridic de aici si nu, nu aveam tricou dintr-ala si pe verde, ci doar pe maro)

h'ame: deci. prima situatie: tu il inviti. el zice amicilor de asta si te refuza. amicii ii zic: esti prost ca nu ai acceptat.
a doua situatie: tu il inviti. el zice amicilor de asta si accepta. amicii ii zic: ha ha... iti place de ea.

deznodamant: ras hilar datorita concluziei extrem , dar extrem de simpliste gasite de h'ame, la ea totul e in negru si alb, no grey 4 her. sigur ca oboseala si foamea au avut si ele ponderea lor in considerarea vorbelor ei fff amuzante, desi...culmea...nu erau:|, dar am promis sa incep sa postez din perlele ei, caci e sursa nesecata de inspiratie.

de la h'ame citire: :"imi doresc sa fiu muscata de un caine, nu am experimentat niciodata senzatia asta" reactie: :|"

Toate cele bune!