H'Ame Pivoine et moi

Exista un singur om in lumea asta care ma cunoaste la fel de bine cum ma cunosc si eu pe mine. Ba chiar mai bine, as adauga. E ciudat cum nu trebuie sa-i zic ce am, sa-i explic ce ma framanta, sa-i spun la ce ma gandesc sau la cine, sa-i zic ce vreau, dupa ce tanjesc sau de ce am privirea pierduta in spatiu. Stie si pasii pe care i-am facut ca sa ajung la o anumita concluzie, stie tot. Vorbeste in dodii, rade zgomotos, tipa pe strada cand imi explica ceva, danseaza fara niciun fel de oprelisti, zice intotdeauna ce gandeste, avand grija(spre deosebire de mine)sa nu raneasca pe nimeni. E probabil cel mai altruist om din univers. Ar fi in stare sa-mi dea toata hainele ei ca sa ma vada zambind. Tot din altruism incerca sa-mi faca cinste cu o prajitura. Stie ca that ain't gonna happen. I don't eat sweets, honey! Cateodata ma uimeste cum imi anticipeaza fiecare gand, miscare, gest. Nu-i place ca sunt un copil. Nu-i place asta la mine. Deloc. In rest, ma simt ca si cum m-as uita in oglinda de fiecare data cand o vad. Sigur mi-as dori eu ochii aia mari, mari ai ei daaaar....besides that...i can't tell any difference whatsoever.
Ne apropie gradul inalt de dezordine, imprastiere a lucrurilor, cantitatile industriale de rimel de pe gene, glumele cu fetele noshtre, si totusi, hiii5 etc, ne apropie faptul ca ne pasa putin spre deloc de tot ce ar comenta cei pe langa care trecem prin parc in timp ce cantam si urlam sa ne facem auzite, ne apropie dorinta de a schimba lumea, idealismul nostru tampit.
Ne diferentiaza faptul ca ea merge 2 m si gafaie de oboseala, eu alerg 2 kilometri si continui sa alerg pana imi ating norma zilnica(trebuia sa o zic si pe asta). Ne diferentiaza faptul ca eu nu sunt dispusa sa stau sa incerc sa cunosc un om, daca nu are nebunia aia care sa atraga ca un magnet, mister poate, sau click-ul ala idiot care exista in fiecare dintre noi, ea in schimb, crede ca fiecare merita o sansa, fiecare om poate sa fie schimbat, si investeste in persoana respectiva timp, sentimente...cu ce folos as zice eu? Concluzie: relatii sporadice de 2-3 luni la mine si ditamai povestea de 3 ani la ea. Deznodamantul? Nu se stie inca, suntem prea tinere. Si ultimul aspect ar fi faptul ca eu stiu sa conjug verbul AIMER spre deosebire de ea. Sa spunem numai ca ea i-a dat o forma mai aparte: je m'aime, tu m'aime, il m'aime...etc...se mai intampla, sa conjugi bagand pe acolo si un pronume personal. C'est la vie
Putem considera prezentarea anterioara o caracterizare in antiteza. Personajul misterios e Ame, h'Ame.

Impresii post-concertiste

Am fost in calitatea mea de mare melomana(urat cuvant stiu) si la concertul mult asteptat, al Madonnei adica. Nu o sa stau sa comentez acum organizarea de-a dreptul jalnica, praful pe care l-am inhalat si modalitatea in care in timp record tricoul meu din alb ajunsese crem cu nuante maronii-negricioase. Nu vreau sa abordez acest subiect, pentru ca sincer, nici nu ma asteptam la mai mult. E ok ca in Romania secolului XXI sa nu existe un spatiu adecvat in care sa se desfasoare astfel de evenimente. E ok?!:| Lucrurile care merita sa fie mentionate din cadrul minunatului concert.
1.se tot zice prin targ ca inaltimea medie a barbatilor din Romania e de 1.75.Ei bine, in fata mea, se facuse un zid cu exceptiile exceptiilor: toti aveau peste 1.85,unii dintre ei ar fi putut lejer sa joace in NBA. Dragii mei ce mancati, imi venea sa-i intreb.
2.in portiunile libere, adica in spatiile in care nu existau oameni care sa aduca cu Farul din Alexandria la inaltime ma refer aici, bineinteles, se mai trezea asa cate un cuplu sa se creada turnul Eiffel, si el o lua pe ea pe umeri. Prietene, ce mai vede prostimea din spatele tau, care la fel ca si tine a achitat beletul?! Oare ce mai vede? Nu e vina mea ca draga-ti consoarta are 1.62 pe tocuri de 12 cm:|(un calcul simplu matematic denota adevarata inaltime a d'soarei un metru juma that is...asta e, nici mie nu-mi convine ca nu pot sa port tocuri kilometrice...c'est la vie)
3.cand a inceput diva sa presteze s-a putut observa o miscare a maselor, pareau atrasi de scena precum magnetii. Si tot treceau asa pe langa tine, prin tine, te calcau pe picioare, iti bagau in moarte clinica degetele mici de la picioare, am vazut si cazuri in care fara sa soliciti, primeai in dar, o baie de coca-cola. Sigur turneul Madonnei se numea:"Sticky and Sweet", asa ca....lipicios ramanei tot concertul, asta ca sa fii in comuniune directa cu regina pop.
4.din senin se mai trezea cate unul se huiduie asa fara sens. De obicei era prin preajma mea, motiv pentru care inca mai am o ureche infundata.
5.in pauza dintre prestatia lui Paul Oak.... si Madonna au venit niste nenea si tanti foarte draguti care au dat cu mopu, mai o carpa pe jos, mai un lustruit...the usual stuff. Romanii nostri nu s-au dezmintit cu caterink si au inceput sa aplaude si sa fluiere oamenii de serviciu care-si vedeau de treba
6.o duduie de langa mine a inceput sa zbiere, probabil extaziata de importanta evenimentului:"Nu vrem bani, nu vrem valuta, vrem Madonna sa ne...bip"
7.apreciez gestul lui Calin de a face poze toturor cefelor(de la singularul ceafa, partea din spate a capului, da...chiar ea...ceafa) cefelor personajelor care se asezau asa in fata noastra, no reason at all, noi credeam ca erau in trecere, dar nu...ei gasisera locul potrivit de a filma show-ul
8.apreciez si curiozitatea Laviniei de a-i arata pitipoance(sigur si Dan vroia acelasi lucru, dar din alte motive decat Lavinia)
9.credeam, pana sa o vad pe Madonna, ca am o conditie fizica ok, nah...am facut si eu la viata mea sport, insa...vazand-o pe diva cum sare coarda, giumbushlucurile pe care le facea in timp ce sarea coarda, m-au condus la concluzia ca conditia mea fizica exista, dar lipseste cu desavarsire.(scz de cacofonie)
10.voi face o cercetare pentru a afla cate perechi de plamani are diva, pt ca nu se poate sa tzopai atata, si sa nu gafai deloc in timp ce canti...e inuman.
11.si ultimul in cele din urma...referitor la discriminarea rromilor din Romania. Draga noastra regina pop, tziganii o duc cel mai bine in Romania....mai bine decat multi romani. Sunt apreciati, nu le du dumneata lor grija...cand le-oi vedea castelele din tara, o sa-ti schimbi imediat parerea. Manelari sau cocalari, camatari sau oameni de cultura, politicieni sau artisti, tziganii o duc cat se poate de bine in Romanica. Si eu chiar nu fac discriminare, nu am nimic cu nimeni si cred cu tarie in egalitatea dintre oameni.Huiduielile au venit ca ceva firesc in urma enuntului divei. Oamenii de acolo nu erau de acord cu ea, simplu. Adica nu agreau ideea conform careia rromi ar fi discriminati. De ce? Pentru ca nu sunt.

Acestea fiind spuse, inchei prin a reaminti celora care dupa concert faceau pe desteptii afirmand sus si tare ca Madonna nu e in stare sa cante, ca regina pop e regina pop nu numai pentru ca presteaza cu glasul, ci si pentru ca danseaza, ridica salile in picioare si face un spectacol unic de fiecare data. E un megastar de talie mondiala.Stofa de atotcunoscatori intr-ale muzicii ale tuturor afonilor din Romania, isi face inca o data simtita prezenta prin comentariile malitioase, care chiar nu isi au rostul. Prietene e Madonna, revino-ti
Toate cele bune!

Ipoteze

Daca eram o luna as fi fost iunie.
Daca eram o zi a saptamanii as fi fost miercuri.
Daca eram o parte a zilei as fi fost noaptea.
Daca eram o directie as fi fost est.
Daca eram o personalitate istorica as fi fost Georgiana Duchess of Devonshire.
Daca eram un lichid as fi fost apa din mare.
Daca eram o piatra as fi fost opal.
Daca eram o pasare as fi fost o ciocarlie.
Daca eram o planta as fi fost o lalea neagra.
Daca eram un instrument muzical as fi fost o vioara.
Daca eram un sunet as fi fost o soapta.
Daca eram un element as fi fost calciu.
Daca eram un cantec as fi fost "You"-Switchfoot.
Daca eram un film as fi fost "10 Things I hate about you".
Daca eram un serial as fi fost "Dadaca".
Daca eram o carte as fi fost Tess D'Ubervilles.
Daca eram un personaj de desene animate as fi fost Sailor Mercur.
Daca eram un fel de mancare as fi fost pui Shanghai.
Daca eram un oras as fi fost Constanta.
Daca eram un gust as fi fost sarat.
Daca eram o culoare as fi fost verde.
Daca eram un material as fi fost satin.
Daca eram un cuvant as fi fost zambet.
Daca eram o parte a corpului as fi fost ochii.
Daca eram o materie as fi fost chimie.
Daca eram o forma as fi fost clepsidra.
Daca eram un numar as fi fost 6.
Daca eram un mijloc de transport as fi fost bicicleta.
Daca eram o haina as fi fost un tricou fara maneci.
Daca eram o limba as fi fost chineza.
Daca eram un animal as fi fost un caine.
Daca eram o planeta as fi fost Mercur.

In the end a new begining

They say that time heals everything...in the end. They say that you're alright when you see him and feel nothing: no regrets, no pain, no anger, no hate, no nothing. And they were right. Although it took quite a long time to forget, u forgot and forgave yourself and him as well. It took quite a long time for those wounds to close, but they did finally. I guess that it is esential for a chapter in your life to close, in order to open another one, or at least try. You could indeed try to move on, now that you are ok, but make sure that all the hopes you make, all the dreams you have will not turn into ashes once again. Make sure you won't make the same mistake twice, or should i say mistakes?
Is it better to wait just a little bit longer to see what life brings you, or just go for it? Find something and fight for it?! I don't know and i am under the impression that u don't know either. It's like a loterry game, how many chances are there to have the lucky numbers? 1 in 3 millions, maybe.
What i am trying to say here is that you should make sure it's not to late to start again with the one that u have chosen and what's more important make sure that it'
s not all in vain and that u see in him something special that gives u the strenght to start again.

In sfarsit dupa mult timp:
Pentru a very good friend
Pentru mine

The To do list

1. Binecunoscutul bungee-jumping
2. Scufundari
3. Parasutism(vrabia malai viseaza, stiu)
4. Urcat pe Moldoveanu(am bocanci acum, nu ma mai incred in tenisii de 9 Ron)
5. Concert Robbie Williams(asta daca renunta la gandul de a vorbi cu extraterestrii)
6. Las Vegas(stiu Texas Hold Them:)) or whatever
7. Maroc
8. surf(atunci o sa stiu sigur ca mi-am invis orice temere legata de apa)

adaugiri:
1.1.the to do are o valabilitate de 8 ani, pana in 30 de ani e necesar sa fac toate lucrurile mai sus stipulate
1.2.orice neindeplinire a vreunui articol mai sus amintit atrage dupa sine executarea unei sentinte vestimentare( no bungee, no shopping for x months, this is a hard one)
1.3.pentru a autentifica executarea fiecarei actiuni se vor face in ordinea in care urmeaza: poze, filmulete, se va scrie cate un articol, vor exista neaparat unul/doi martori
1.4.ordinea in care se vor indeplini activitatile nu conteaza
1.5.saritura de 2 ori cu coarda elastica nu inlocuieste o saritura cu parasuta
1.6.orice actiune poate sa fie neexecutata in unul din cazurile:
1.6.1. stare de sanatate neadecvata=> moarte clinica, fracturat membre inferioare/superioare, gat saaaau(cel mai grav) lipsa vocii=> nevorbit(e o conditie sine qua non ca la toate actiunile sa zbier tare, cat mai tare)
1.6.2. amenintari cu nerecunoasterea statutului de fiica din partea genitorilor aka parintilor la auzul vestii ca urmeaza sa ma arunc in cap
1.6.3. deces
1.7.lipsa banilor sau a timpului nu sunt acceptate ca si argumente pertinente care sa aiba ca deznodamant neindeplinirea actiunilor

p/s. mai pot fabula mult si bine. prefer sa ma opresc pentru a ma bucur de ultimele plaji de pe anul 2009.

Toate cele bune!

Acasa

Imi place acasa. E liniste. E locul in care nu mi-e teama sa fiu eu insami. Imi place acasa, tocmai pentru ca nu petrec prea mult timp intre cei 4 pereti ai camerei mele, in orasul meu, in locul meu de pe plaja, pe banca din parcul in care mi-am facut atatea planuri cu Ionut... de aceea mi se face tot timpul dor. Dor de biroul meu cumparat in clasa a treia in care indesam manualele cu copertile tocite pe care lipeam abtipilduri Turbo si Xena, dor de albumele cu poze de la gradinita, dor de diplomele si cartile cu dedicatii primite la sfarsitul anului scolar, dor de posterele cu BSB si Christina Aguilera, dor de biletele pe care mi le lasa mama pe frigider: "Alex, sa nu uiti sa te duci sa umpli sifoanele. Te pupa, mami", dor de nerabdarea cu care asteptam sa vina ea de la serviciu, caci stiam ca-mi va aduce "ceva bun", dor de bip-urile pe telefonul fix de la tata; astea erau un semnal ca in 10 minute sa cobor la garaj, ca urma sa-l ajut la carat la pepeni si struguri, dor de plimbarile din cartier cu gasca, dor de tipatul de la geamul de la bucatarie al mamei:"la ora 10 esti in casa, ca maine ne trezim de dimineata sa mergem la tara", dor de intalnirile la scara cu Cristi, era prietenul meu, imi ceruse prietenia un coleg de clasa de-al lui, si eram iubiti cu acte in regula, dor de tenisii ce se toceau si rupeau intro saptamana maxim, dor de datile in care ma duceam cu ai mei in Oraselul Copiilor pentru a face poza cu Mos Craciun, dor de multe...
Imi place acasa pentru ca pot sa ies la orice ora din zi si din noapte din casa si sa ma simt in siguranta. Imi place ca pot sa ies sa alerg si la 2 dimineata daca vreau, e oaza mea de scapare. E liniste, doar eu, muzica,lumina oarba a stalpilor si prietenul meu Rocky, cainele cel mai credincios din lume, cred ca si-ar da si viata pentru mine, ma iubeste, si eu pe el.
Imi place acasa pentru ca nu inceteaza sa ma surprinda cate ceva. Imi place cum marea simte fiecare stare de-a mea si se muleaza dupa mine. E agitata, linistita, albastru-marin, verzuie, galagioasa, cu valuri lovindu-se violent de stanci...e frumos.
E acasa. Si eu, iar trebuie sa plec. Si plec. Si revin. E un ciclu ce se tot repeta. In curand iar plec.

De pe plaja citire- observare nedisimulata II

Cea mai frumoasa declaratie de dragoste.
Locatie: plaja.
Coordonata temporala: orele 14.00
Protagonistii: cuplu 40 de ani/Moldova
El, dupa o absenta indelungata ca urmare a petrecerii unei bucate bune de timp la terasa din colt cu berea in fata ii spune ei care se bronza topless la soare cu cearsaful intors pe diagonala, nici vertical, nici orizontal(daca asa batea soarele:| si nu aveau de stat decat un weekend la mare):

"Fa, in ch**da matii, de cand nu te-am vazut, te-am lasat alba si te gasesc neagra!!"

comentarii pe marginea textului:
1.ch=p
2.de observat dorul si patosul cu care rostise cuvintele, imbinand limbajul din popor cu discrepanta cromatica, precum si cu amintirea soacrei, cea careia datorita nevasta ii fusese adusa in lumea asta mare.
3.apelativul "fa" sugereaza o apropiere sufletesca aparte, precum si un alint, care postat la inceputul frazei intareste ideea de uniune a sufletelor pereche, masculin-feminin, yin si yang, marte si venus; practic mitul erosului se confirma aici, jumatatile fiecarora dintre ei gasindu-se intrun final in neantul existentei si devenind un intreg
4.adverbul de timp "de cand" subliniaza faptul ca timpul capata cu totul si cu totul alte dimensiuni in cadrul relatiei celor doua personaje. Timpul fizic si teoretic era de maxim 1 ora, dar cel spiritual se maximizase in interiorul fiintei barbatului, fiinta inecata in lichidul cu orz si hamei.

p/s
exista 2 ipoteze:
h0. ori oamenii pe plaja zbiara pentru a se face auziti, desi stau la distante mici unii de ceilalti
h1. ori trebuie sa fac o reclamatie la Diverta pentru castile deosebit de proaste pe care le comercializeaza din moment ce aud toooooooot, chiar si ceea ce nu ma intereseaza, desi volumul e maxim, ca deh, apa de mare creeaza turbulente orl-iste, aflata in cantitati industriale in cadrul timpanului, ca urmare a adoptarii pozitiei de pluta in Marea noastra Neagra

Toate cele bune!

Fara sens II

Diplomatia, subtilitatile, vorbitul in dodii cu subintelesuri care mai de care mai ascunse nu au fost inventate pentru mine. E frustrant sa ajung la 21 de ani si sa nu stiu sa mint. Parintii astia!! Imi tot ziceau ca e bine sa zic intotdeauna adevarul. Si ce am obtinut? Pai, reactii ostile pentru ca doare ca spun verde in fata ce gandesc. In liceu, parca era o ideea mai bine. Adica parca mai puteam juca teatru cand situatia o impunea. Dar acum, cu trecerea timpului, imi pierd din aceste abilitati. In momentul de fata sunt precum o carte deschisa. E atat de usor sa se patrunda in mintea mea, incat ma minunez si eu de ce oare nu pot sa practic arta disimularii. Sunt in zodia gemenilor, adica daca nici eu nu sunt duala, atunci nu stiu cine e! Nu cred in horoscopul prezentat de duduia Neti Sandu de la tembelizor, cred in schimb in caracteristicile zodiei mele. Ok, sunt superficiala, comunicativa, ma plictisesc repede, sunt nehotarata, whatever. Dar de ce nu pot sa zic ceva, sa gandesc ceva, sa simt ceva si sa fac cu totul si cu totul altceva? Sa am comportamentul ala care trezeste intrebari de genu:"asta e nebuna?" Da, mi-as dori sa trezesc astfel de reactii in cei din jur. Ar fi mai simplu, mult mai simplu pentru mine. Si as avea EU de castigat. Dar, mai e de lucrat la asta. Mult si bine. La fel cum mai am de lucrat si la inot, caci ieri era sa ma inec. Azi ma duc sa-mi mai incerc inca o data norocul.

De pe plaja citire- observare nedisimulata

Satule sa fie regulate acasa la ele(regulate adica sa se supuna regulilor, la asta ma refer, nu utilizez un limbaj trivial in blogosfera:D), pitzipoancele au dat iama pe plaja."Lasati turistii sa vina la mine!" parea a striga Mamaia. Foarte bine zic, in calitatea mea de bastinasa, nu ma deranjeaza nimeni, nu deranjez pe nimeni. Daca le-as intitula pe doua din cele 4 personaje ale naratiunii mele Cimentina si Asfaltina, as fi rautacioasa, frustrata si disperata(nu ma pot abtine sa nu-mi amintesc cuvintele astea cu iz grecesc:))).Sa le zicem X si Y, alfa si beta, whatever. Ce mai conteaza un nume? Bun. Si cum ziceam. Scapate din lesa in care sunt tinute acasa, cele doua turismatice isi fac o aparitie demna de Hollywood, pe plaja inecata in mucuri de tigara si pet-uri ca urmare a Sunwave Party-ului din weekend. Cu sudalma in gura(sudalma=injuratura, repet eu chiar nu vorbesc urat... pe blog), invocand organe ale caror posesoare nu sunt, si dorindu-si a introduce ceea ce nu au, intrun loc neprecizat de aceasta data,citez:"sa-mi bag p...."(Sa-ti bagi, sa-ti bagi, nu prea ai ce, dar e de apreciat faptul ca-ti doresti cu ardoare acest lucru), cum ziceam...cu sudalma in gura, cele doua blonde(nu e discriminare, si eu sunt mandra posesoare a unor suvite blonde, deci nu e discriminare) se miscau precum doua feline, cu tocurile adanc infipte in nisip. De aici venea si limbajul. Tupeu ce are nisipul din ziua de azi, sa nu fie asfalt si sa-ti intre tocurile in el:|. Bun. Trec si peste evenimentul vestimentar, si peste injuraturi. Ma gandesc ce mai urmeaza. Si ma minunez. X si Y isi inchirieaza cate un chaise-long. Isi dau jos ochelarii de soare, stil Police neaparat, si incep sa strige, desi nu era nevoie. Erau suficient de aproape una de alta, le auzeam pana si eu, cu muzica in casti si urechi infundate. Strigatul se datora fondului de ten ce se scurgea usor pe fata uneia. Rimelul era ok, caci avea la ea intariri si isi refacea genele imbibate de nisip. Cei doi iubiti ale celor doua, isi scot mandrii tricourile, li se revarsau burtile, dar nu asta conteaza...tatuajele erau beeeeeeeeton. Sigur nici lanturile nu puteau fi trecute cu vederea. Isi comanda cate o bere. Pentru the two ladies-coca-cola. Urmeaza evident, dupa ce se aseaza cu toate catrafusele...totless-ul. Da, nu topless. Ci totless. Nu zic ca nu e bine sa ti accepti corpu cu bune si rele, sa te simti bine in pielea ta, pielea ta, nu pielea ta goala, tin sa specific. Sutienele de plaja au zburat rapid, si sanii s-au dezgolit clatinandu-se linistiti. Slipii nu erau tanga, dar s-a rezolvat rapid. Materialul ce era in plus a fost introdus in fund si problem solved. Cand a venit chelnerul cu comanda, una din blonde s-a ridicat linistita, cu podoabele-i si l-a platit. Nu erau tocmai fotomodele, adica aveau oaresce provizii pentru iarna, si nu e de condamnat, nu asta e problema, ci modalitatea in care reuseau sa atraga atentia asupra lor. Una dintre ele avea in "abdomen", ma rog, in burta un cercel. Cercel cu un fel de lantisor...ce atarna si se balanganea precum talanga de la gatu lu Domnica, vaca de la bunica de la tzara. Intru in apa: cele doua se uitau in oglinda. Stau 20 de minute. Ies din apa: cele doua se uitau in oglinda. Isi storceau cosurile. Cireasa de pe tort: una dintre ele isi ia o penseta si incepe sa-si smulga firele de par de pe picioare pe care le ratase la sedinta de epilat. Incep sa rad. Rau. Si tot rad. Eram singura pe cearsaf, ceilalti cu tontzii erau in apa. Bun asa, imi zic. Acuma m-or crede si nebuna, dupa ce ca ma vad stupefiata si cu o expresie de retarda pe fata vazandu-le gesturile. Dar cum imi pasa putin spre deloc de ceea ce cred necunoscutii despre mine, continui sa rad. Ma opresc...dupa mult timp.

Toate cele bune!

Ce-am gasit

Acesta va fi cel mai scurt post din istorie. Am descoperit, nu stiu pe unde, un citat foarte dragutz, pe care dintrun altruism dus la extreme, tin sa-l impart cu cei care din greseala sau nu ajung aici. Here I go:

"Success is just like being pregnant. Everybody congratulates u, but nobody knows how many times u were fucked"

True.True.

De dimineata

Rationalul invinge emotionalul. Cel putin in cazul meu. Prefer sa ma intreb ce ar fi fost daca, decat sa ma lovesc de un zid. Ne lasam de prea multe ori ghidati de sentimente, in loc sa ascultam de vocea din mintea noastra, si deznodamantul nu numai ca e prea riscant, dar e si foarte, foarte posibil sa ne aduca numai durere.
Cateodata e bine, insa, sa facem ceea ce simtim, si nu ceea ce ar trebui. Motivele? Se regasesc intro paleta larga:
-daca nu actionez acum, s-ar putea sa fie prea tarziu
-daca nu fac ceva acum eu, s-ar putea ca nici ceilalti sa nu faca, din aceleasi considerente ca si mine.
-daca nu zic ceva acum, s-ar putea ca si cuvintele mele sa nu mai ajunga acolo unde sunt menite sa fie ascultate
-daca nu incerc eu sa fortez nota destinului, atunci altcineva care isi asteapta randul, o va face in locul meu

Scenariile pe care ni le facem, de cele mai multe ori, sunt intrupari ale dorintelor noastre nespuse. Sigur, e una sa speri, e alta sa faci ceva in directia indeplinirii visului respectiv, si o cu totul alta poveste sa se intample. O aprob pe Ame care-mi tot repeta ca daca iti doresti ceva cu adevarat il obtii, trebuie doar sa vrei, si efectiv vine la tine acel ceva, acel cineva, insa...daca nu e dat sa fie, ce facem in situatia aceea?
Oamenii oricum vor ceea ce e mai greu de obtinut, ba chiar aproape imposibil as adauga. Asa suntem croiti. Vrem sa ne tot impingem limitele, over and over again.
Ar fi prea simplu, prea ne-dramatic si prea nepamantesc sa vrem ceva, sa-l obtinem si sa ne bucuram de el. Nu. Asa nu. E nevoie de putina adrenalina, lacrimi, nopti nedormite, batai nebune de inima, transpiratii reci, goluri in stomac, inchipuiri zamislite din nisip care la prima adiere de vant se spulbera, e nevoie si de ele...de toate...caci suntem oameni.

Nu s-a inteles nimic probabil. Stiu. Nu asta era intentia. Nici eu nu am inteles. Am scris efectiv doar particele din toate gandurile mele, ce ma copleseau de dimineata. Si asta e ceea ce a iesit.

Toate cele bune!

Tara lui Andrei: Aventuri de prin hotel

As putea incepe prin a spune ca in camera 314 din hotelul Bradul exista o fantoma. E ok, caci eu ma obisnuisem cu ea, ea cu mine. Nu-mi explic cum dzeu se stingea tv-ul din senin si se aprindea intotdeauna pe canalul 2.Intelgeam sa se aprinda pe TVR 1, primul canal, dar de ce pe 2? Si sigur, ca inca un lucru mi-a ridicat un semn de intrebare: de ce de fiecare data cand vroiam sa ies din camera, pe U tv canta: "Bizzare"?!Concluzie: fantoma din camera 314.
Trecand si peste acest incident, tin sa-mi cer scuze fata de ceilalti turisti din hotel, care se uitau stupefiati la mine si la ai mei colegi voluntari, de fiecare data cand dadeam iama la masa copiilor(sigur dupa ce ei plecau in camere) in cautare de mancare. Si luam tot ce se putea:miere, unt, chifle, branza, gem, cascaval etc... Aveam propriu nostru mic-dejun dupa o reteta a la Despina: branza cu miere.
Cer scuze(Dati-mi scuzele adica) si chelneritelor de la care solicitam portia cvadrupla de ceai, si farfuria cu rosie si branza. Da, nici eu, la fel ca ceilalti colegi nu puteam sa mananc oul ala batut si scaldat intro baie de ulei in care erau prajiti cartofii de cu seara; oul se vroia a fi omleta, dar si cioara se crede vrabie desi nu e(comparatie deosebit de sugestiva stiu, venita dupa o zi de inghitit apa de mare).
In ultima instanta tin sa-i multumesc lui George pentru trainingul tinut despre mancare, cand am aterizat in hotel.Sa tot fi fost orele 23.30. Desi il cunosteam de 30 de secunde m-a intampinat cu urmatorele sfaturi: "nu manca carnatii, cartofii sunt fierti in ulei, ciorba parca e apa chioara, ficateii sunt amari de-ti vine sa vomiti etc."Asta daca nu-mi doream evenimente digestive. Si nu-mi doream.
Inchei prin a specifica faptul ca George a fost nasul echipei noastre, el a fost omul cu ideea geniala de a ne numi Papanasii. Omul adora gogosile alea cu smantana si gem, nu-l pot invinovati.Le-a mancat cu atata pofta si in seara in care au fost facute in tigaia in care fusesera prajiti carnatii. Sigur ca adora in general mancarea. Numai eu stiu cate portii duble a primit de la mine, datorita mofturilor mele culinare. Eram un fel de inger al mancarii pentru el. El imi salvase viata pe munte, eu ii ofeream pranzul si cina. Echitabil, stiu.

Toate cele bune!

Tara lui Andrei: Tiroliana si escaldat muntele

Din seria:"Tara lui Andrei" nu pot sa nu mentionez si sporturile extreme pe care le-am experimentat.
1.Tiroliana
-am facut parte din categoria de oameni care nu inceta sa-i intrebe pe Alex si Mihai(profesionistii in acest domeniu) cum ma pot arunca pe franghia (ce poate tine si 2 tone, deci eram asigurata din acest punct de vedere, caci cantaresc doar juma de tona)de asa maniera incat sa prind o viteza cat mai mare si sa ma invartesc cat mai tare.
-i-am cam speriat cand le-am marturisit ca urmeaza bungee-jumping anul acesta la Vidraru si scufundari, sigur scufundarile de indata ce-mi voi gasi un sponsor.
2.Urcatul si cataratul pe munte
-la prima vedere poate parea un simplu hobby, nimic periculos, nimic riscant ati fi tentati sa spuneti....insaaaaaaaa sa urci pe munte cu tenisi de 9 ron din mini-prix, tenisi daaa? adica fara niciun fel de crampoane sau talpa antiderapanta, aveau chiar talpa pro-derapare, cum ziceam...cu tenisi e un pic cam foarte riscant.
-multumesc colegilor mei care m-au inteles vazandu-ma in ciupici, m-au inteles caci veneam de la mare, si conform spuselor lor acolo toata lumea merge in slapi, tot timpul.
-multumesc George pentru ca mi-ai oferit bratul tau si la urcare si la coborare, Silva aia bruna tot nu ti-am dat-o:( Multumesc ca nici nu mai trebuia sa strig dupa tine ca sa ma ajuti, probabil ca-mi simteai privirea pierduta in spatiu si sigur, replicile ce devenisera lait-motive:" O sa mor, o sa mor" sau: "Vreau sa las prin testament hainele mele prietenelor mele" sau:"Mi-a parut bine ca v-am cunoscut" etc
-o completare e necesar a fi facut aici: niciodata, dar niciodata nu trebuie sa-l credem pe George cand este intrebat:"cat mai e pana ajungem la cabana?". raspunsul e acelasi, tot timpul:"20 de minute". "20 de minute incepand de cand?!, ca de juma de ora tot 20 de minute mai lipseau pana la Fantanele". raspuns:"hai copii, haideti, mai cu spor"(George are 18 ani, si da eu la 21 eram copilu in povestea asta)
-deznodamant: ajuns pe varful Toaca=1900 m intaltime; 15 km urcati pe munte; 7 ore de mers in ritm de Red Hot Chilli Peppers(multumim Mishu), febra musculara, corp zvancnind si coborat din inertie, fara niciun control what so ever
3.Trasul cu arcul
-ma rog, asta era cam riscant pentru cei din jur. Alex a tinut sa-mi specifice sa nu trag in vaca de pe camp, eu l-am ascultaaaaaaaat, cred, adica nu am nimerit in vaca, doar in gard si iarba
4.Paintball
-tot Alex a tinut sa ma sfatuiasca sa astept sa treaca niscavai curiosi ce se aciuiasera(am stat in taramul lui Creanga o saptamana, se intelege limbajul) pe acolo, desi...nu erau in aria mea vizuala. Stia el ce stia, tinta mea...era ....inexplicabil de pe langa...

Urmatorul munte pe lista victimelor mele: Piatra Craiului
Daca sunt doritori...eu si Florin va asteptam cu bratele deschise
Toate cele bune!

Poze:)

era prea de dimineata, tori ai legatura!

eu nu comentez la ce zice laur. Explicatia: nu stiu, nu pot si nu vreau sa fac flotari

de observat floricica din stanga jos, precum si buburuza realizate cu atata migala, nascute din talentul meu plastic, sunt o sursa nesecata de arta...

eram un fel de alba ca zapada in tricou, pantaloni si bocanci

imi exersam talentul desenativo-coloristic

Tara lui Andrei partea I

Tara lui Andrei este un proiect de responsabilitate sociala derulat de Petrom in colaborare cu Ogilvy. Prin tabara cu acelasi nume se doreste educarea copiilor in spiritul ecologist, invatandu-i pe acesti prin activitati teoretice si practice importanta protectiei mediului, a conservarii resurselor etc.
Cum CSR+copii=LOVE, cel putin pentru mine, am aplicat pentru un loc in minunata Tara si culmea, l-am si obtinut, asta dupa ce am trimis ditamai scrisoarea in care povesteam despre implicarea mea in proiecte de protectie a mediului si voluntariat, legaturile mele cu copii s.a.m.d.Timp de o saptamana am stat la Durau, judetul Neamt. Am fost volunatar in taramul lui Andrei, taramul copilariei. Am uitat de internet, telefon, TV, probleme si framantari. Am avut grija de cei mai frumosi prichindei din lume. Echipa galbena, denumita sugestiv Echipa Papanasilor era alcatuita din: Ada, Lavi, Cri-Cri, Stefana, Mihaita, Florin, Alex, Norby, Ionut, Malina, Lori, Denisa, Andreea si Larisa. Copiii au reusit sa salveze spiritul apei, aerului, focului si pamantului, dand dovada de responsabilitate si coordonare. Au facut pe reporterii, scriind si filmand stiri, au dansat pe Le-Le, au pictat, au urcat pe munte, au olarit, au confectionat diverse mecanisme si figurine etc. A fost o incantare sa stau alaturi de ei, printre ei. M-am simtit si eu copil, din nou. Si nu mi-a fost foarte greu. Sigur ca eu am fost singura care din 700 de copii a reusit sa rupa pelerina de ploaie, sigur ca eu am nimerit la trasul cu arcul in iarba, gard la paintball in vaca ce pastea linistita pe camp(ma rog, aproape de ea) si nu in tabla mare cat toate zilele, sigur ca eu am confectionat cel mai greu parasuta, daaaaaaaaaaar una peste alta a fost o experienta unica.

Pre-articole

Pentru cei care m-au sunat sa ma intrebe daca am murit, ei bine...nu, nu am murit, am fost pe la inaltimi de 1900 m si am incercat sporturi extreme. Sigur ca pe lista de to do-uri anul acesta ar mai fi bungee-jumping-ul, dar vacanta nu s-a terminat;)
Si pentru ca lumea comenteaza ca articolele mele ar fi lungi, voi vorbi in urmatoarele trei(3) despre aventurile din Tara lui Andrei+poze doveditoare.
Pana atunci insa, pentru cei dornici de poze de pe taramuri elene.... accesati: http://al3csandra.blogspot.com/search?updated-max=2009-08-01T02%3A52%3A00-07%3A00&max-results=7 pentru minunate fotografii varatice si comentarii adiacente:)
p/s am obtinut in final toate pozele, si da ma bucur:))(prietenii stiu de ce)

Servus!

Amintiri din copilarie

Nu am avut o copilarie tocmai normala. Nu am fost preocupata de rochite, papusele(mi-e groaza de papusile din portelan si clovni, sunt groaznici), rujuri etc. Mi se parea stupid sa tin o chestie din plastic/cauciuc cu chip de femeie si sa ma prefac ca ma joc.

Am crescut cu ai mei veri si minunatul frate. Am luptat aprig timp de 4 ani pentru a fi singura fata din grupul de baieti din cartier. A trebuit sa invat sa fac tubermane, cornete cu bolduri in varf, sa ma catar in copaci, sa sar garduri pentru ca cine putea sa aduca mingea din gradina lu nea Mihai, in conditiile in care Rex de abia astepta carne frageda de copii de 7 ani? Si drumul initiatic nu s-a oprit aici. Am invatat sa joc fotbal, sa injur pe teren, sa fug tare dupa ce injur. Stiu cele mai crunte metode de a chinui pe cineva, pentru a obtine parola(la jocul cu acelasi nume). Pot sa daram si competitori dubli fata de mine, la Frunza(da, tot joc). Am invatat si negotz de la Mircea cu care vindeam pepeni in fata curtii. Am avut doar un singur client, desi, culmea nu era criza financiara.

Sigur ca nu pot sa nu amintesc de ziua in care am ingropat omleta in gradina, in speranta in care va creste un copac cu oua:))). Aveam 5 ani, si eu chiar credeam tot ce debita Mircea, era un fel de big brother pe care-l admiram si incercam sa-l copiez, lucru care nu a fost de bun augur intotdeauna, pentru ca eu eram fetita si el baietel. Nu intelegeam de ce eu nu eram selectionata in echipa de fotbal a cartierului. Ma enerva groaznic replica:"Las-o ba, ca e fata!" "Si ce?"ziceam eu. "Pai fetele nu joaca fotbal". Raspunsul pe care-l anticipam, si pe care-l detestam, pentru ca in lipsa jocului de fotbal, nu-mi ramanea decat sa stau pe margine, ca rezerva. Preferau sa-l bage pe Georgica, care la 7 ani cantarea 50 de kile. Era ditamai omu, care nu se putea misca. Dar, daaar...era baiat.

Tot de la Mircea am invatat ca biletele de tramvai nu sunt de unica folosinta, le pot composta de cate ori vreau, lucru care nu prea i-a convenit controlorului.

Si tot Mircea era cel care-mi facea vant de la deal, ca sa invat sa merg cu bicicleta. Sigur ca picioarele mele, de fapt intregul meu corp e un templu al vanatailor, cicatricelor, semnelor de buna purtare. Am avut bratele scoase din incheieturi, rotula deplasata, gleznele scrantite, capul spart...si da...in cele din urma am deslusit misterul mersului cu bicla. Pegas era parca.

Cu rolele s-a repetat istoria cazaturilor si bushiturilor. S-a facut o competitie in cartier. Cine avea cele mai multe julituri, vanatai, semne, cicatrici si restu. Am iesit pe locul II. Eram mandra posesoare a 15 astfel de mirobolante elemente ce-mi defineau trupul.

Si nu, nu m-am suparat cand am fost poreclita Tifon, pentru ca eram bandajata la ambii genunchi, coate, barbie si umar. Cazusem de pe gard, dupa ce nu calculasem cu exactitate distanta intre trotuar si locul in care eram cocotata.

Acum ca am lamurit si aceste aspecte, sper ca lumea sa nu se mai mire cand observa comportamentul meu naucitor. Am motive intemeiate. Multumesc Mircea.

Toate cele bune!

Prietenie

Am ales sa vorbesc despre prietenie. Dar prietenia sincera, fara interese, fara invidie si ganduri ascunse, prietenia in care cuvintele nu trebuiesc sa fie masurate, reactiile cantarite, gesturile indelung interpretate.

Prietenia in care nu exista zi si noapte, nu exista coordonate temporale, ore.

Prietenia in care protagonistii se sprijina neconditionat si nu se uita, mai ales in vremurile in care unul cunoaste fericirea si celalalt tristetea.

Prietenia in care vorbele nu trebuiesc rostite, caci gandurile sunt deja cunoscute.

Prietenia in care nu ti-e teama sa zici ce vrei, ce te apasa si ce ti-ai dori, dar nu poti obtine. Prietenia in care intalnirile par a fi prea scurte si conversatiile la telefon interminabile.

Prietenia in care, desi intervine un element nou in peisaj, personajele nu se uita, nu uita sa se sprijine reciproc si sa fie alaturi mereu unul de celalalt.

Prietenia in care daca unul sufera, celalalt simte.

Prietenia in care, desi obosit, asculti vesnicele probleme, aceleasi discursuri despre acelasi om ce reprezinta centrul universului prietenului tau, cel putin momentan.

Prietenia in care tipi si trantesti, pentru ca in 5 minute sa razi si sa glumesti.

Prietenie.

R.I.P

Moartea reprezinta desavarsirea vietii. Odihna. Renasterea. In fiecare seara noi murim un pic, dar doar un pic, pentru a reincepe ciclul vietii. Dormim. E somnul din fiecare seara. Sunt unii dintre noi care, si in aceste momente sunt agatati de viata, sunt cei care viseaza. Si zorii diminetii ii apuca mai obositi decat erau inainte sa patrunda in lumea fantasmagorica a iluziilor si a abisului.
Se intampla o data, o singura data in viata, sa nu ne mai trezim. E odihna vesnica. Nu stim cand vine, de ce vine atunci sau cum vine.
Emil Cioran afirma ca:"Omul accepta moartea, dar nu si cursul mortii sale; sa mori oricand, dar numai cand ti-e dat sa mori nu." Ciudat, dar adevarat. Si mai ales, specific fiintei umane limitate, ce crede si vrea sa infrunte imposibilul, ce crede ca are un cuvant de spus in toata povestea pe care o reprezinta existenta pe pamant.
Cand plangem pe cineva pentru ca nu mai e printre noi, ne plangem de fapt pe noi. Dintr-un egoism extrem. Pentru ca ne amintim ca viata noastra e finita si pentru ca ne dam seama de cat de greu ne va fi noua fara respectiva persoana. Deci teoria lui Kant functioneaza si aici.
Atunci cand se trezeste moartea, adorme viata si invers. Dar niciodata amandoua deodata, in acelasi timp. E un soi de intelegere tacita intre ele.
Se spune ca dupa moarte exista viata vesnica. Atunci de ce nu ne sinucidem cu totii pentru a avea parte de nemurirea atat de mult dorita? O alta intrebare inchisa. Chiar exista o viata mai buna? O lume mai buna?
Moartea nu are un ceas la care sa se uite atent, in momentul in care patrunde in trupul omului pentru a pleca cu spiritul lui. Nu conteaza de cat timp era respectivul in lupta continua pe care o reprezinta viata. Moartea vine, ia ce are de luat, ce e al ei, de fapt si de drept, si pleaca.

Dumnezeu sa te odihneasca!
Rest in peace.

Din seria: sclifosita si pseudo-interesanta

Sa ne intelgem asupra unui lucru. Nu-mi plac:

- sclifoselile

- linguselile

-alintaturile(precum matza-n latz, pentru a-l cita pe creanga)

-vocile nazale si tonurile verbale stridente(desi Dadaca rocks big time, she's the exception:D)

-datul ochilor peste cap

-miscatul din gene precum un om ce are probleme in a-si cotrola muschii

-crizele de isterie venite de te miri unde

-mersul de parca un batz ar fi introdus in anumite parti dorsale

-atitudinea de superioritate grava, venita din atentia acordata de ceilalti

-vorbitul fandosit insotit de gesticulat pe masura(nu, nu mi se par oameni de acest gen mai interesanti)

-sentimentul fals de neajutorare pe care-l afiseaza unele dudui pentru a primi ajutor de la diversi masculi

-barfa intensa si speculatiile aiurea-n tramvai pe diverse subiecte ce nu au niciun fundament real(aaa...dar de aia ii zice barfa....aaa...da)

-ipocrizia dusa la limite ce dapasesc si cele mai crunte prezumptii

-frustrarea venita din pricina aspectului fizic

-apropo-urile rautacioase pentru simplu motiv ca-ti dai cu parerea(it's a free country after all)

Sigur lista ar putea continua. Motivul pentru care am scris randurile de mai sus? Am cunoscut recent un om de aceasta "calitate" si nu mare-mi fu mirarea vazand ca respectiva(persoana that is) este chiar agreata de ceilalti. Come on....Anyway...

Toate cele bune!

De prin camin adunate II(prima shpaga)

Nu stiu sa dau shpaga. Nu stiu cand, nu inteleg subtilitatile si dedesubturile unei discutii pre-shpaga. Nu stiu cum sa dau shpaga, adica scot banii din portofel si ii dau pe fata, sau ma codesc si dau asa, mai ferit. Nu stiu. Ca nu sunt de acord cu aceasta practica e cu totul altceva. Prefer sa nu abordez subiecte de genu asta. Sunt fff sensibile pentru mine. Azi, spre marea mea rusine, am dat shpaga. Stiu ca sunt la fel de vinovata ca si cel care a primit-o, dar macar a fost pentru o cauza nobila: pentru continuitatea sederi mele in caminul din Grozavesti, si implicit in capitala.
Conversatia cu nenea portarul a fost una cat se poate de sarcastica, oare cine putea sa vorbeasca serios cu nea paznicul, cand amandoi stiam ca orice contradictie intre mine si el, urma sa se stinga dupa ce si-ar fi primit banutii? Resedinta mea nu este in acest camin, dar am zis ca nu omor pe nimeni daca stau cateva zile la Miruna. Bad mistake. Si ce daca ea a platit caminu, si ce daca ea nu locuieste momentan in camin, si ce daca...eu ce caut?Pai ce sa caut, zic, stau cateva zile, pe un loc dinainte platit, adica nu stau permanent, si nu stam 15 insi in camera de doua persoane, ci eu si cu mine in camera de 2 persoane. What the problem is?

nea paznicu:"Pai daca te vede tanti administratora?"(da, administratora care nu vine la serviciu, aceeasi administratora la care se vina cu shpaga pentru a ocupa loc in camin, de dansa vorbim)

eu:"Prietene, zic, dumneata ai senzatia ca tanti Viorica stie toti studentii din acest camin?Un calcul matematic elementar ar concluziona ca dansa sa aiba o memorie de elefant pentru a retine cei 500 de studenti de aici."

nea paznicu:"Imi faceti probleme d'soara, si nu vreau"

eu:"Bine, hai sa terminam mai repede, cat vreti?"
Omul se uita stupefiat la mine, adica banuiesc ca se gandea la o suma. Ma rog, suma nu conteaza, ideea e ca mi-a usurat portofelu.

nea paznicu:"Se vede la camera d'soara, da-ti-mi banii mai pe ocolite(ma laaaaaaaasi, dupa ce ca-ti dau, desi motive concrete nu existau)O zi buna d'soara!"

eu:"Da-ti foc!"

Sa-l citez pe Mircea Badea cu salut de final din fiecare noapte, nu mai are sens.
Toate cele bune!

Se zice

Se zice ca iubirea neimpartasita nu e iubire, e obsesie, incapatanare. Orice, numai iubire nu. Dar de unde stim? Cum aflam? Nu stim. Nu aflam, ci descoperim treptat. Acum, sigur ca e distructiva obsesia, e mai puternica decat noi insine, si cu cat dureaza mai mult, cu atat avem senzatia ca e dragoste adevarata.
Se zice ca nu e bine sa iubesti ce obtii, ci sa obtii ce iubesti. E mai frumos sentimentul cand stii ca ai capatat ceva pentru care nutreai ceva mai mult decat o simpla dorinta de posesiune.
Se zice ca iubeste putin, cel care poate sa exprime prin cuvinte cat iubeste. Pentru ca, cum iubirea tine de spiritual, tot ce nu e material, e greu de descris, greu de conturat prin intermediul vorbelor, al gesturilor.
Se zice ca nu dureaza mult sa te indragostesti, dar dureaza ani pana iti dai seama de ce e iubirea.
Se zice ca iubirea si moartea sunt singurele doua elemente prin care omul poate atinge infinitul. Din pacate, infinitul pe care avem certitudinea ca-l vom avea cu totii, e infinitul mortii.

Se zice ca altruismul e cel mai mare egoism. Pana la urma facem ceva pentru altii, pentru ca noi ne simtim bine, e vorba doar de noi. Atat.

De la sora la frate

Pentru a mai elimina o parte din miturile ce exista in universul minunat al relatiilor inter-umane, tin sa precizez o serie de aspecte, asta pentru a-l lamuri si pe si mai minunatul meu frate, care fiind posesorul a 15 primaveri implinite in aceasta iarna, are probleme cu partea feminina.Here I go:
1.ioane, a baga o fata in seama si apoi a o ignora, nu ii va trezi interesul, ci o va face sa te creada cu personalitate multipla.
2.imi place de ea, de aia voi face misto de ea, iarasi...da cu virgula
3.cand ma intalnesc cu ea, nu o bag in seama, ci vorbesc mai mult cu prietena ei, nu e de bine as well
4."nu vorbesc cu ea la telefon, ca daca se prinde ca o plac?"(so what? nu asta e si ideea?)
5."nu o invit in oras sau oriunde altundeva, ca va rade de mine"(de ce sa rada? fetele nu sunt insensibile ca baietii:)))

Sigur lista ar putea continua, dar eu in intelepciunea-mi ce ma caracterizeaza consider de cuviinta ca acestea sunt cele mai importante.Spor la agatat ioane!

Toate cele bune!