Pe sistemul:”Trenul nu te asteapta, trebuie sa-l astepti tu pe el”, am poposit dumineca seara in gara mult mai devreme, prea devreme chiar. Ca un calator responsabil care sunt, am fost si voi fi eu, pe persoana fizica am aterizat precum o veritabila Cleopatra Stratan cu ditamai bagaju dupa mine, cu laptopu in ghiozdanul in care am gasit de cuviinta sa indes si niste cosmetice, ca deh...in valiza-mi minunata nu mai incapea nimic.
In gara, e ca....in gara. E trist. Mi se facuse foame. Asa ca mi-am luat de papa si m-am asezat pe un scaun care probabil era raiul ciupercilor, virusurilor si al microbilor. Bine ca mi-am dezvoltat o imunitate deosebita in copilarie, asa ca nu-mi fac griji sa fi poposit la mine in metabolism vreo gripa aviara, porcina sau mai stiu eu ce. Un nenea langa mine isi tot baga si scotea in ea de tara, de politica, de economie, de tot. Si mai si scuipa. Si tot scuipa. Si eu mancam. Cu riscul de a ma repeta, am crescut cu verii mei, asa ca...a vedea pe cineva scuipand in timp ce mananc e asa...parfum, frectie la picior de lemn. Prietene pentru a mi se intoarce mie stomacu pe dos si a ma opri din activitatea de ingurgitare e nevoie de mult mai mult, adica...nah..am avut parte de un antrenament aparte...nu vreau sa intru in detalii, pentru a nu risca sa-i fac pe altii sa-si vada pranzul/cina/micul dejun in fata ochilor, sau pe tastatura, dupa caz.
Niste copii ai strazii veneau cersind:”D’soara da si mie 1 leu sa-mi iau o paine.”Opa, zic, de unde pana la aparitia RON-ului se multumeau cu 1000 lei echivalentul a 10 bani, acum, probabil datorita crizei financiare, considera de cuviinta ca se poate cere mai mult, adica 1 leu nene, 10000 lei vechi. E bine sa ai standarde inalte si pretentii asa ca...what the hell?
O tiganca(fara niciun fel de urma de rasisim) a tinut mortis sa-mi ghiceasca in palma. Vroia o tigara. Culmea! Si eu, in momentul ala, dar pacat ca nu fumez! Si-mi tot zicea ca se multumeste si cu un leu. Si ea! Tot cu un leu. Fie, zic! Oricum nu mai rasesem copios de ceva vreme, asa ca am lasat-o sa-si faca damblaua. Viitorul meu e sumbru, minunat si plin de evenimente: ma casatoresc de 3 ori(probabil cu Jared Padalecki, febletea mea profu din anul 2 si ma tot gandesc la al treilea personaj?Oare cine o fi?), o sa am 2 copii, o cariera infloritoare, si tragismul demn de o telenovela produsa de Televisa, o sa am tot ce-mi doresc dar o sa fiu nefericita, trista, o sa-mi lipseasca ceva, vedea asa...o durere in sufletul meu.:| “Bine femeie” ii zic. “U made my day, or what’s left of it anyway.” Apreciez. I-am platit sesiunea de terapie prevestitoare a viitorului si mi-am aruncat bagaju(la propriu) in tren. I-a cazut un maner si o chestie din plastic a carei utilitate nu o gasesc inca.
Toate cele bune!
2 comentarii:
Mie mi.a zis (nu aceeasi tipa,sa.i pastram totusi anonimatul,sa nu se gaseasca dornice) ca ma casatoresc cu EL da,the one,cel bogat ,diplomat si desteptt si facem 3 copiii!si toate asa repede la toamna si evident voi fi fericita pana la 82 de ani,cand mi.a zis ca mor:|
ce frumoooooooos cu EL, ce frumos, vreau sa fiu d'soara de onoare;;) acuma, sigur intervine o intrebare...82 de ani ziceai ca o sa traiesti. cam cate kile de ceapa vei manca pana atunci? sau poate datorita cepei vei trai atata?!?! eu nu o sa traiesc mult, asa mi-a zis tanti aia, dar nu ma plang, sa traiesc macar cat sa apuc sa fac the to do list:D
Trimiteți un comentariu