Eu si politia romana

Eu merg pe principiul "no play no game", asadar si prin urmare mai intai actionez si apoi stau sa ma gandesc la consecinte.
Era o frumoasa zi de vara. Sa tot fi fost in vara lui 2008. Eram in Constanta. Dintr-o prostie specific romaneasca, am ajuns la politie. Sa dau o declaratie. Eram dupa cum bine m-a numit stimabilul domn politist: "martor cheie".Cum la ce? La un act de "rebeliune" al unei prietene, care si-a plesnit iubitul.Da, i-a dat o palma, in public ce-i drept.Dar era o palma. O femeie ce palmuieste un fost iubit. Nu l-a supus la cine stie ce torturi macabre si nici nu au existat alte amenintari de natura sa-i pericliteze viata individului acela. Domnul "Ex" era un onorabil medic chirurg arab. Era extrem de ocupat la spitalul judetean constantean, unde toate sunt in legea lor, altfel nu-mi explic cum mama lucreaza 12 ore si nenea venea la 9 dimineata la serviciu pentru a pleca la 10(dimineta, da!!). Da, statea 1 ora pe zi, dar se numea medic. Asa o fi la ei acolo?! Nu stiu. Bun. Ajung la minunatul post de politie. In conceptia mea ceea ce se intampla era o razmerita, cum sa fii citata la politie pentru ca ai plesnit pe cineva? Prietene poate la tine in Liban s-o proceda asa, dar la noi in Romanica poti sa te tai pe strada si politistii isi vad de treaba mancandu-si shaorma. Adevarul e ca in Arabia Saudita un ins a divortat printrun SMS de una dintre nevestele lui, ca deh, omul era potent( din toate punctele de vedere) si isi permitea sa aiba n!(a se citi n factorial, unde n ia valori de la 1 la infinit) neveste. Deci , neacordand importanta evenimentului, nu m-am echipat corespunzator, nu mi-am scos de la naftalina niciun sacou, ci m-am dus in pantaloni scurti ca tot omu, cu un tricou, ma duceam la plaja dupa aceea, cred ca aveam si un colac cu mine(nu stiu sa inot:))). Se pare ca normele bunului simt nu se regaseau in comportamentul stimabilului politist, ca altfel nu-mi explic de ce a intarziat 45 de minute. Prietene, Time management iti zice ceva?! Pe mine ma astepta marea, plaja, Mamaia. Distinsul politist si-a afisat burta bine ingrijita si atitudinea superioara din prima clipa. Ma privea de sus, desi nu era mai inalt ca mine( traiasca sportul). M-a invitat in biroul dansului adresandu-mi-se cu replica(care se dorea a fi spooky de-a dreptul):
Politist:"Tu esti martora?"
Raspunsul meu nu a intarziat sa apara: "Nu, sunt doar prietena cu agresoarea deosebit de periculoasa".
Politistul: "Domnisoara, am impresia ca tratati in zeflmea acest caz"
Eu :"Deci aveti multe impresii!"
Politist:" Domnisoara, stiti pentru ce ati fost chemata aici?"
Eu: "Nu, dar am senzatia ca ma veti lumina dumneavoastra"
Politist: "Am impresia(iarasi avea impresii nenea) ca nu aveti incredere si ca luati in deradere politia romana.(a se observa cum domnul trece de la persoana a II-a sg la persona a II-a pl in momentul conversatiei cu mine, se pare deci ca colacul si mingea de plaja impun respect)
Eu:"Vi se pare, sunt obosita doar."
Politist: "Domnisoara, sunteti dispusa sa dati o declaratie?"
Eu:"De ce ma puneti sa scriu, e vacanta, nici nu mai stiu sa tin ca lumea pixul in mana"
Politist:"Domnisoara, va rog sa fiti serioasa, si sa declarati ce anume ati vazut"
Eu:"Nu trebuie sa jur cu mana pe Biblie ceva?(raspuns negativ si privire fulgeratoare din partea interlocutorului meu, deci am tacut)"Sunt olimpica la romana si sa stiti ca voi prezenta cu lux de amanunte sirul evenimentelor petrecute"
Politist:"Domnisoara, scrieti mai repede ca am si alte cazuri de rezolvat"
Eu:"De o importanta si gravitate la fel de mare ca acesta?!"
Scriind declaratia, am mentionat cum medicul(ex-ul) a inceput sa zbiere ca bezmeticul in ditamai spitalul(acolo s-a intamplat "crima") sa ne opreasca cineva, desi noi nu fugeam. Sa ne prinda gardienii(ce gardieni nene, ca in spitalul ala intra cine vrea, cand vrea, ce crezi ca e vreo inchisoare de inalta securitate din Liban, unde sunt incarcerati posibili kamikaze?!revino-ti!).In cele din urma s-a prezentat un jandarm in fata noastra, care s-a dat la o parte in momentul in care i-am spus ca vrem sa trecem, si sa iesim.Da! O aventura veritabila.
Deci ex-ul, acest medic cu preocupari informatice(juca in timpul garzilor bubble trouble) a facut un scandal monstru pentru o palma. S-a ajuns la politie dintrun nimic.
Incheind declaratia, am pus o intrebare cat se poate de pertinenta:
"Dumneavostra vi se pare normal sa tratati astfel de cazuri, cand in oras oamenii se bat, se ucid, cand violurile infloresc ca lalelele primavara?!"
Politist:"Fiecare e liber sa faca orice plangere vrea."
Raspunsul lasa de dorit, dar culmea, e ca nu ma asteptam la mai mult.
Tin sa precizez cum se trateaza cazurie de acest gen in Constanta. Oricine poate declara orice, oricand, oricum, nu conteaza.
Mai mult chiar, stimabilul politist a avut tentativa de a-mi dicta declaratia, lucru pe care nu l-am acceptat, spiritul creativo-metaforic ce ma domina la acea ora matinala atinsese apogeul, deci l-am refuzat, spunandu-i ca.."cred ca sunt in stare sa scriu o declaratie de una singura".
Daca si asta mai e justitie in Romania...atunci mai bine ma lipsesc. Sigur conversatia a fost in zeflmea, ironica si plina de sarcasm din partea mea, caci fusesem trezita prea de dimineta pentru o idiotenie. E trist insa la ce se poate ajunge. Trist, foarte trist.
Citez:"Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul"(Mircea Badea)

Toate cele bune!

Amintiri din studentie

Mi-am amintit azi de primele zile petrecute in capitala.Si cum omul nu uita niciodata de unde a plecat(a nu se intelege ca eu as fi ajuns undeva), tin sa prezint in acest articol anumite evenimente ce mi-au marcat existenta in capitala anului 2007.
"Nu stiu altii cum sunt, dar eu" cand ma gandesc la zilele in care mancam doar orez fiert, mi se face deja dor de cele mult mai putine kg pe care le aveam.Da, am mancat cam 3 saptamani doar orez fiert din pricina faptului ca nu aveam niciun ban in buzunar.Cine se astepta ca mirobolanta intretinere sa fie 4 milioane?Nu, nu aveam duplex, ci o garsoniera.Deci no food 4 me and Miru timp de 3 saptamani.E fascinant comportamentul consumatorului in momente de foame ajunsa la cote alarmante.Sa ne intelegem asupra unui lucru.Nu-mi place ostropelu pentru ca nu e nici ciorba si nici sos, e ceva acolo, asa cum catarul e o combinatie intre cal si magar, asa si ostropelul.Ei bine, in acele clipe in care ma hraneam cu mirosul de mancare pe care o gatea vecina de la etajul 5, ostropelul devenise principala mea dorinta culinara.
Mancarea era, atunci, pentru mine ceva sublim, dar care lipsea cu desavarsire, si de atunci si aversiunea mea pentru orice aduce cu orezul.Sigur as putea spune si de tentativele esuate ale Mirunei de a face orez prajit, da prajit.Fata e creativa. Si focul de 1 m din tigaie, tot din creativitatea ei debordanta aparuse. Ma gandesc acuma ca o fi fan mancare chinezeasca. Ca parca ei gatesc la foc deschis. Sigur ca peretii si aragazul nostru au cam avut de suferit, dar minunatia ce a iesit din aceasta tentativa...nu, nu a mancat-o nimeni, a ajuns la cos.
Ar mai fi si conflictele pe care le avem cu vecina de la 5. Dansa stia sigur sigur ca noi aducem barbati in casa in fiecare seara si ca mergem pe tocuri. Femeie, ca sa merg pe tocuri, ar trebui sa fie indeplinite 2 conditii: 1.ele(tocurile) sa existe si 2.sa stiu sa si merg pe ele. Deci cu parere de rau pentru fosta vecinica, ipoteza h unu se respinge si accept h zero(ipoteza nula).
As mai putea vorbi si despre prietenii pe care mi-i facusem. Sunt o fire sociabila asa ca nenea instalatorul, administrator, electrician si alte personaje de acest gen erau in cercul meu vast de cunostiinte. Erau oameni onorabili la 60 de ani care-mi impartaseau din experientele lor de viata, de nepotii lor, de ce le mai gateste nevasta(si eu nu mancam decat un sfert de cana de orez pe zi, cu vegeta din plin ca sa para ca are si legume).
Erau de-a dreptul mirifice si cele 5-6 episoade(cine mai tinea cont de numarul lor?!) din Supernatural pe care le urmaream cu un vadit interes alaturi de Miru.Mai uitam de foame.Era hrana spirituala aia.
E de mentionat de asemenea si faptul ca imi cumparam mere de placinta la 1 leu 50, asta pentru ca nu aveam 2.5 lei pe zi de dat pe mere. Adica imi stabilisem clar prioritatile: mere, frate. Cele de placinta aratau cam lamentabil, dar dupa ce le curatam, imi inchipuiam ca sunt de la fructe de mare la fripturi si mici.
Si in cele din urma tin sa amintesc de perioada scurta de o luna in care stateam in Militari, si unde un vecin binevoitor mi-a dedicat o piesa sublima.Era un peisaj natural de basm. Eu la etajul 1 in spatele unei perdele, ele manelar cu un telefon shmecher, a dat play si a inceput sa cante o data cu melodia melodioasa ce se auzea din telefonul si mai melodios al carui mandru posesor era. Motivul dedicatiei? Mi-a zis ca sunt frumoasa. Da, eram, nici nu avem 2 tricouri, o bluza si un ilic pe mine.(toate intr-o disproportie cromatica extrema). Sa nu uitam si de caciula pe care o purtam cu atata mandrie dupa ce faceam baie la lighean. Explicatiile in cele ce urmeaza: nu aveam apa calda la baie, nu aveam apa rece la bucatarie, deci incalzeam apa ca sa ne spalam, si spalam vasele la baie. In scurt timp norocul ne-a lovit si mai tare, asta cand am ramas si fara curent. Au fost niste seri romantice printre lacrimi si celebrele replici: "Ma duc acasa", plus cuvintele de duh catre proprietareasa Ludmila.Mirobolant. Cand a venit frigul, am rabdat eroic, si culmea....in casa muream de frig si afara de cald. Deci ca sa iesim din casa noi ne dezbracam, nu ne imbracam.Fascinant. Bineinteles ca ar mai fi si problema cu soba de gaz pe care o aveam in apartament, puteam oricand sa sarim in aer!
Aventurile au continuat apoi in Vitan, dar despre asta intr-o alta zi.Kisseleff ma asteapta, sa speram ca nu si ploaia.
Toate cele bune!

Kisseleff si Verona, Artur Verona

"Singing in the rain" cine nu stie versul acesta minunat din melodia ce a facut istorie in intreaga lume?Dar running in the rain, in tunete, fulgere, claxoane de masini si vant cu iz de tornada, nu e chiar asa de placut.Asta mi s-a intamplat mie ieri.Am alergat in Kisseleff nu foarte mult, caci ploaia mi-a stricat planurile.Si ia-ti prietene startul de la parcul cu pricina si alearga ca "dat in cap"(expresia ii apartine tatalui meu) catre Moxa.M-am luat la cearta cu gropile, pietrele de pe trotuare, crengile ce cadeau din senin din copacii garboviti de trecerea timpului, bordurile domnului Videanu.Universul complata impotriva mea.Deznodamant?Adidasi distrusi, pantaloni facuti praf si un inceput de raceala.Sigur nu despre asta se vrea a fi acest post.Dar celebrele-mi paranteze incheaga se pare un articol.
Post-ul va fi despre Street Delivery unde eu ca membru voluntar al fundatiei Ratiu Romania am participat in calitate de vorbitoare ce a palavragit, flecarit si facut ceea ce cei din fundatie numeau PR.Vineri cand am fost prezenta la evenimentul cu pricina, Fundatia Ratiu a tinut un atelier de grafica, pe principiul o imagine face mai mult decat o mie de cuvinte, un atelier de improvizatie, unde Mati, regizorul a reusit sa ne implice pe toti cei de acolo, atat voluntari cat si trecatori intr-o joaca, o joaca seriosa ce-si dorea sa ne faca sa constientizam anumite probleme pregnante din viata Bucurestiului, si nu numai: consumul de droguri din scoli, violenta din scoli etc.Trecatorii erau invitati sa scrie pe niste panouri solutii la diverse aspecte din capitala noastra draga: numarul prea mic de parcari, numarul prea mare de caini comunitari, traficul infernal si altele.Spre surprindere noastra, trecatorii de pe Artur Verona s-au dovedit a fi fff cooperanti, multi dintre ei aratandu-se interesati a participa si la restul activitatilor ce urmau sa se desfasoare si in zilele de sambata si duminca.Eu, in calitatea mea de prezentatoare le-am facut o scurta introducere referitoar la ceea ce urma sa se intampla in weekend.Ateliere de make-up, fashion, arta fotografica, grafica.Intrebarile oamenilor dupa ce-mi terminam speechul erau:"Esti studenta la teatru?"raspuns:"nu"; "Esti studenta la comunicare la SNSPA?"raspuns: :"nu".Concluzie?Trebuie sa fac in asa fel incat sa ajung la olimpiadele comunicarii la anul.Daca tot vorbesc mult, macar sa o fac si cu folos.
Toate cele bune!

Matematica

Matematica a fost domeniul care mi-a marcat existenta inca din clasele mici.In generala aveam o profesoara care, in conceptia mea atunci, era trimisul Diavolului pe pamant(sigur pastrand proportiile), ideea e ca eu credeam ca scopul ei e sa ma chinuie pe mine.Ulterior mi-am dat seama ca lucrurile nu stau chiar asa.Profesoara ii chinuia si pe ceilalti colegi ai mei, nu doar pe mine.Doamna T(da, ca in "Patul lui Procust") avea anumite expresii ce o brandu-iau si implicit personalizau.De la:"fetito, in capul tau e un ghiveci international" la "fetito tu esti proasta", toate epitetele metaforice isi gaseau corespondenti fideli la noi in clasa. Inainte de ora dansei(Dzeu s-o odihneasca), noi ca niste elevi credinciosi si cu frica de Divinitate, ne tineam de maini, faceam matanii si ne rugam sa nu vina la ora, sa-si piarda cainele, sa se mai faca cate un consiliu, orice numai matematica nu.


In liceu, l-am avut pe celebrul domn P care din "sufletel de gazeta" si 4 nu ma scotea.Domnul X stia multa matematica, numai ca avea un stil mai aparte de a arata acest lucru, adica probabil ca vroia sa tina pentru el toate misterele acestei materii care a exercitat o fascinatie continua pentru Pitagora, Thales, L'Hospital si altii.Paleta larga de note pe care mi le acorda m-a facut sa cred ca daca nu ai de la 3 la 10 la mate, nu te poti numi elev.


In facultate, caci aici vroiam sa ajung...ei bine, am avut un profesor care era o enigma pentru mine.Sa-i spunem in mod cu totul si cu totul aleator domnul B. Eram speriata. Primul an de facultate a fost pentru mine dupa cum s-a putut observa si din articolul anterior o adevarata provocare, o incercare intitiatica ca in Harap Alb, numai ca, prietene...nici eu nu aveam vreun regat si nici Bucurestiul autohton nu aducea a cadru natural de basm. Bun. Domnul B avea un stil inconfundabil de a trata problemele matematicesti. Nu intelegeam nimic. Adica eram duda. Nimic, niente, nada, rien, nothing. Capul meu era un imens gol matematic. Numai ca nu puteam sa renunt la seminariile si cursurile lui. Imi place sa stau sa observ oamenii. De aceea imi facea o deosebita placere sa-l vad pe dansul vorbindu-ne, bineineles uitandu-se in pamant, pe pereti, numai la noi nu, imi placea sa-l vad si pe dansul dandu-si seama ca nu stim nimic, imi placea mai ales sa ascult cu un deosebit interes replicile adiacente pe care le insera in cadrul celor 120 de miunte cat dura fie seminarul, fie cursul. Fiind un om cu foarte mult bun simt, nu inceta sa ne spuna, cand considera de cuviinta:"Scuzati-ma, dar aceast delta este negativ!" Omule, de ce sa-ti ceri scuze ca un delta e negativ?! De ce?! Cu ce esti tu ca persoana fizica vinovata de natura pe care o are delta?! Trecem la urmatoarele aspecte ce merita sa fie mentionate: "facem, dregem si gasim" ar fi deasemenea o expresie a la domnul B.Sigur ca merita mentionata si replica pe care i-a dat-o unui coleg la intrebarea:"Domn profesor trebuie sa scriem ce ati spus dumneavoastra?"; raspuns:"Nu scrieti, stenografiati, fotografiati, dar nu scrieti". Si un alt minunat raspuns la aceeasi intrebare ar fi: "Scrieti, scrieti si chiar direct in romaneste". Hessiana era pentru domnul B asa cum era tabelul Mendeleev pentru orice chimist. Orice intrebare pe care i-as fi adresat-o nu primea un raspuns precis, era o nebuloasa totala in mintea mea. Ma gandesc acum ca cearcanele pe care le avea erau probabil din pricina faptului ca noaptea studia filosofia, altfel nu-mi explic raspunsurile foarte alambicate pe care le primeam. Ce mai, a fost o adevarata provocare pentru mine sa aud un om vorbind in romana, dar sa am senzatia ca vorbeste in chineza. Cred ca sunetele pe care le emitea dansul ajungeau la noi distorsionat, apropo de zgomotul ce poate interveni in cadrul canalului de comunicare. Examenul a fost minunat. Nu stiu prin ce forta divina am reusit sa rezolv subiectele...Mi-as fi dat licenta cu dansul, pentru ca era fascinant doar sa-i urmaresc comportamentul pe care, de altfel nu-l intelegeam absolut deloc. Ce licenta ar mai fi iesit!!!

Toate cele bune!

Constanta

Am implinit 21 de ani si culmea, mi-am dat de abia acum seama, de faptul ca nu sunt foarte sanatoasa la cap.Stiu ca nu ar trebui sa zic sus si tare asta, in premisa in care un posibil/potential/viitor angajator de-al meu ar citi ce scriu eu.Pentru ca acum, new -media e la putere.Angajatorul stie, google-ind(ca sa fiu in asentimentul domnului Vanghelie care este primar la sectorul 5) totul despre tine.Existe facebook, twitter, blogul, ca deh, CV a devenit o chestie mult prea standardizata nowadays.Asa ca...te trezesti la interviu ca angajatorul stie mai multe decat credeai despre tine.Chiar ma si vad intr-o sala mare cu ecou, omul din fata mea spunandu-mi cu un zambet malefic pe fata:"Stiu care sunt cei 4 M din viata ta!"O.K nu cred ca s-ar ajunge pana intr-acolo dar...am dezvoltat mai mult subiectul acesta ca sa va dati seama de cat de importante sunt orice insemnari de-ale noastre pe net.De aceea, faptul ca am recunoscut ca nu sunt prea santoasa la cap, se refera de fapt la anumite lucruri pe care le fac, instinctual, fara sa stau sa ma gandesc prea mult la consecinte, anumite decizii pe care le iau prea repede pentru ca, daca probabil as sta sa zabovesc prea mult asupra lor, m-as razgandi.Si here it goes.Intamplare autentica din Constanta.

"Era o frumoasa dupa-amiaza de vara.A doua plaja.Eu cu insolatie(insolatia este suficient de amabila incat sa ma insoteasca in fiecare inceput de vara).Ma rog, ideea e ca eram obosita, de parca as fi mers la sapa, rosie ca racul, cu pielea arzandu-mi la 500 de grade Celsius.Groaznic.

Dar lucrurile aveau sa se inrautateasca pentru micutza(e un fel de a spune, nu trebuie luat mot-a-mot)pentru micutza constanteanca ce parea ca facea parte din tribul pieilor rosii(din cauza culorii epidermei si a prosopului pe care il aveam pe mine, caci totul ardea in jurul meu, si prosopul umed ma mai calma).

Eroina noastra, obisnuita cu fitzele de Bucuresti, unde oameni culmea...aveau casti in urechi cand ascultau muzica, se trezi dintr-o data intrun fundal asurzitor manelar.Nu sunt rasista, nu am nimic cu rromi, cu nimeni.Dar cu manelari da.Acest gen "muzical" e o blasfemie adusa bunului gust si muzicii in general.Studiind de mica muzica, pentru mine combinatie dintre :"sa moara dusmanii mei", "of!viata mea" si "arunc cu dolarii" e o combinatie letala ce are drept efect in prima faza: necesitatea declansarii unui sistem de autoaparare prin indepartarea din locul in care se aud propagandu-se acele pseudo-sunete si in a doua faza: o dezintoxicare a timpanelor printr-un volum maxim al castilor cu muzica de buna calitate: rock, r&b, drum 'n base, clasica.

Buuuun.Prima varianta pica din start.Adica in autobuz sa ma duc din spate in fata cu prosopul ala pe mine, aratand a Batman, Superman si un indian din Mexic, nu ar fi fost o solutie.Oricum datorita numarului mare de decibeli la care se transmitea acea "melodie" se auzea chiar si in afara autobuzului, asa ca...bad ideea.Sa ma arunc din autobuz, nici asta nu ma incanta.Ca nu am ganduri sinucigase.I am way to young.Si inca nu am facut toate lucrurile de pe lista mea de "To do-uri".Am apelat la cea de-a doua varianta:am dat drumul la maxim la muzica.Castile ma asurzeau dar sufeream, ca nu puteam sta in acel purgatoriu manelar.Metallica, Santana, Jason Mraz, 3 Doors Down.Nu mai puteam.Imi tiuiai urechile.Si ce am facut?M-am dus la domnii care ascultau muzica aia de parca ar fi fost stapanii autobuzului si cu cele mai bune intentii le-am aratat castile mele.S-au oprit mirati din contemplarea meditativo-fonica a versului:"si ma jur pe viata mea ca eu nu te-as putea lasa" si ma priveau.Si le-am zis:"Exista casti.In CET unde stau eu, la magazine se gasesc casti de toate felurile cu 10 ron bucata.Si sa va vand un pont: muzica se aude mai tare in castile proprii si personale decat in telefon.Ca ma gandesc ca poate ii deranjati si pe ceilalti din jur."Se uitau tablou la mine.Sa fi fost din cauza culorii pielii mele, a outfitului meu, sau a celor spuse de mine?!Nu stiu.Si asta va ramane o enigma a istoriei.Au coborat la prima statie.Oamenii din jur se uitau stupefiati la mine.Un tataie binevoitor mi-a zis incet:"Bravo domnisoara"Eram in ceata.Din cel putin doua motive:

1.Pentru ca nu prea mai vedeam bine din pricina insolatiei si a sepcii de pe cap.

2.De ce toti oamenii din troleu cand vad astfel de reactii si comportamente tac?De ce nu iau atitudine?Cum se poate schimba ceva in tara asta daca toata lumea tace si inghite.Adica se vedea clar ca deranja pe toata lumea comportamentul manelar.Dar nimeni nu facea nimic.Bine, acum stiu ca daca baietashii s-ar fi ridicat de pe scaune si mi-ar fi tras una, reactiile oamenilor din jur ar fi fost:"Si-a meritat-o, daca se ia de ei", daaaaaaaaar...come on.Lumea nu mai lupta pentru drepturile pe care le are?Adica in mijloacele de transport in comun fiecare isi vede de particica lui si se straduieste sa nu-l deranjeze pe celalalt.Asa am fost cel putin educata eu.Dar in troleu e ca in camin, fac ce vreau, nu mi pasa ca e 1 noaptea, vin in camera la tovarasa mea sa-i arat cu ce ma duc la intalnirea cu x si y.Ce daca colega mea de camera vrea sa doarma, eu vreau sa stau pe mess, si voi click-ui la mouse-ul acela pana cand am chef.Dar despre acest subiect intrun alt post.Deci oameni buni, de long tail ati auzit?Adica cu pasi marunti se poate face ceva important.Incepem prin a nu mai permite astfel de comportamente in jurul nostru: sa nu mai permitem ca unul si altul sa ne polueze fonic, ca orice nenorocit sa se ia de cate o fata si toti sa taca, ca oamenii sa fie jefuiti in fata noastra si noi sa privim ca "magarii la poarta noua".Adica impreuna suntem puternici.Separati suntem slabi.Da.Un adevarat discurs demn de parlamentul european.Sincer la ce personaje ne vor reprezenta....dar despre politica cu alta ocazie.

3.Si in cele din urma, cel de-al treilea motiv pentru care nu intelegeam comportamentul manelarilor: de ce nu au reactionat in niciun fel?Adica sa-mi zica orice, sa ma injure, sa vad ca nu trec pe langa ei cuvintele mele.Nu folosisem in speechul meu de sensibilizare a constiintei lor inexistente, prea multe neologisme.Nu inteleg.Si nici nu vorbisem asa de mult.Cum am facut-o in acest post.Asa ca inchei.

La multi ani toturor celor nascuti pe 16 ale lunii.Multa liniste si fericire.

Toate cele bune!

Epilog

Am venit acasa.Dupa doua luni de absenta.Am ascultat Metallica si Santana la volum maxim in masina, am vorbit in rime, am ras de un sofer ce tinea un sir intreg dupa el, pentru ca probabil credea ca viteza maxima de pe autostrada e 30km/h.Am admirat palatul de nori din vazduh, m-am minunat de frumusetea fetei morgane ce aparea pe soseaua incinsa de soare.
Am lasat in urma Bucurestiul pentru doua saptamani.Ciudat cum desi timp de 18 ani am locuit in Constanta, nu-mi mai gasesc locul aici.Toate-mi par straine.Doar marea si plaja raman la fel.Chipurile parintilor se schimba o data cu trecerea timpului.Intineresc sau imbatranesc?Nu stiu.Se schimba.Fratele meu se transforma si el ... in barbat.Prieteni din Constanta nu mai sunt in Constanta.Sunt in capitala.
Parcul in care mi-am petrecut copilaria jucandu-ma va deveni locul in care in fiecare seara voi alerga, chiar si cu glezna umflata, la fel cum alergam in parcul Sebastian.Si parcul e altfel.Nu mai sunt asa de multi copii care sa tipe, sa alerge, sa rada, sa se joace.Sunt pre-adolescenti si pre-adolescente ce se chinuie sa para mai mari.De ce s-or grabi sa creasca?Pe fratele meu de 15 ani lumea il intreaba daca sunt iubita lui desi am 21 de ani pe muchie.Portarul de la liceul verisoarei mele nu ma lasa sa mai ies din institutia de invatamant minunata pentru ca spunea el, ma stie ca sunt de la clasa a 11-a B.De ce chiulesc atata?O sa ma exmatriculeze directorul.Taximetristul ce ma auzea in sesiune vorbind la telefon despre examene, mi-a urat bafta la bac.Un copil de vreo 17 ani m-a "i-a soptit" amicului lui(tare ce-i drept)ca :"Uite-o,ba, pe aia d'a 11-a de la noi din liceu".
Sunt la mare.E innorat pentru ca asa se intampla de fiecare data: cand aterizez eu in Constanta nu e vreme de plaja, sta sa ploua.Vladut mi-a promis ca o sa vina sa stea cu mine cateva zile ca sa ne jucam in "Tara Piticilor".Macar el imi mai aduce aminte de ce inseamna sa fii un suflet nevinovat si neprihanit.
E vara.Sunt acasa?

Mixul meu vs Mrk mix

Eu si marketingul ne asemanam din multe puncte de vedere.Altfel cum s-ar explica faptul ca si eu si el, avem cate un mix fiecare?Eu am cei 4 M, iar el cei 4 P(produs, pret, plasament, promovare).Cei 4 M din viata mea ma definesc si merg mana in mana toti.Sunt un intreg.Si pentru a clarifica conceptul meu de mix existential, o sa-i enumar in ordine analfabetica si totodata in ordinea in care i-am descoperit eu pe ei, sau cine stie, ei pe mine.Astfel, avem dupa cum urmeaza:
Muzica, Miscare, Mere si Marketing.Simplu si cuprinzator.
Muzica a fost cea care a tronat sesiunea asta.Fie ca a fost Vivaldi, Bach, Tartini, Beethoven, Mozart sau muzica japoneza, ideea e ca a fost prezenta.Altfel, eu si remorca plasata pe vagonul platforma, eu si turismatica, animatia si functiile agentiei de voiaj implant(nu de silicoane), s.a.m.d nu am fi reusit sa ne intalnim, eram cat se poate de paralele... eu si restul informatiilor ce trebuia ingurcitate pentru aceasta sesiune.
Conferintele pe care le faceam in sesiune pe internet, erau facute pentru ca eu sa cant Mocirita cu trifoi, On and on, Do I have to cry for you, I turn to you, Punkrocker, Breakaway, Wherever u will go si alte minunate melodii.Cantam in timp ce invatam, sau ma rog, pseudo-invatam pentru examene.Cantam in timp ce cele trei care au speriat Restul, adica copy, paste si pis vorbeau sau ma ascultau?!
Muzica m-a dus in Asia, am vazut o alta cultura, o alta conceptie, o alta civilizatie...Muzica e limba universala, e arta, e sacru si profan, e inger si demon...e muzica.

Miscarea se refera de fapt, la sport.Ca deh, si plasamentul e de fapt distributie, asa ca, dupa cum se vede, o alta similitudine intre mine si marketing.Faptul ca am o rotula cu personalitate, rotula da, adica osul ala mobil de la genunchi;Cu personalitate, pentru ca...i se pare ei mai interesant(ei, rotulei), sa sara cand in stanga, cand in dreapta, si sa nu fie pur si simplu o parte componenta a piciorului meu.Deci cum ziceam, datorita acestui motiv, eu a trebuit sa renunt la miscare, la sport, pentru o perioada.Acum incerc sa revin la activitati sportive, dar, in momentele in care mi se pare mie ca pot sa fortez, si sa alerg mai mult, junghii si carceii de la rotula imi dau de stire, ca nu conteaza ce vreau eu, ca ea are o putere mai mare de decizie in viata mea sportiva.Deci, rotula rocks.NOT.

Marul e fructul interzis.Si cum oamenii au tendinta de a face mai ales ceea ce e interzis, mie imi plac cel mai mult merele.Stie toate soiurile, familiile, principalele livezi de meri din tara, asa ca sunt o adevarata profesionista din acest punct de vedere, cel putin.Visul meu, e sa ma marit cu cineva care sa aiba o livada de meri.

Marketingul.E last, but not least din lista mea.L-am descoperit la facultate.A fost o intamplare ca am intrat la marketing.A fost a doua optiune.Ca toti colegii mei din liceu, am trecut ca si prima optiune finante-banci, ca e cool, se cere, si e misto sa lucrezi in banca.O sa revin cu un post referitor la atmosfera din pseudo-banca RBS.Deci, nu e nimic fascinant sa lucrezi in banca, sa devii un robot, sa te supui unor rigori care nu-si au rostul, unor sefi care stiu mai putine decat tine, unor sisteme care se joaca cu conturile oamenilor.But enough about RBS.Despre marketing, nu as putea spune multe.E domeniul in care incerc sa ma pregatesc cel mai bine, si pe masura ce aflu tot felul de informatii, imi dau seama, cam cat de putine stiu.E complex, e mereu surprinzator, e subiectiv, e modern, e incitant, e orientat spre client, si nu inspre propriul profit cum e banca.Da!Am o problema cu banca mai sus amintita, dar cum libertatea de exprimare a fost dobandita de mult timp si stipulata in constitutie, o sa profit de acest drept si o sa fiu exact cum sunt eu, adica NEdiplomata.Stiu ca nu exista in dictionarul limbii romane, daaar, e blogul meu si sunt un fel de dzeu aici.Sunt printre putinii studenti carora le place ce invata la facultate.Sigur e foarte bine, ca teoria se poate imbina armonios cu practica in organizatia din care fac parte si in proiectele in care ma tot implic.Nu am scriu niciun articol serios pe tema CSR, marketing, advertising si PR pentru ca nu ma simt pregatita.Trebuie sa ma mai documentez.Nu vreau sa debitez cum o fac in articolele acestea minunate de pana acum, cu care mi-am tot obisnuit echipa de fotbal(adica cei 11 cititori).Da, am mai racolat inca 3 oameni.Deci in ritmul asta...o sa am mai mult trafic decat bucurenci.Watch out caci here i come.

Inchei prin a-mi exprima deosebita stima pe care o am pentru calatorii din autobuz care simtind acut criza financiara, nu mai utilizeaza deodorant, si din altruism si solidaritate, impart cu noi, risipitorii, cei care utilizam deodorant, impart, ziceam, pai ce ar putea imparti?Miresme de primavara-vara, umezeala prin camasa, par neepilat, si mirosuri proaspete de transpirfir(combinatie intre trandafir si transpiratie).

Toate cele bune!

Impresii POST-StrESIUNE

Pe principiul:"Fuse si se duse", va prezint in cele ce urmeaza o serie de impresii post-sesiune, dupa cum sugestiv se intituleaza si acest articol.Si luand-o sistematic, in ordine ANALFABETICA, zic sa incepem cu Sfanta Logistica.

1.Logistica e....logistica.Cam doar atat as putea sa mai zic despre aceasta materie dupa ce am dat examenul si am aflat ca l-am si luat, cu nota maxima chiar.Este o mare performanta daca stam sa ne gandim ca sorti mi-au fost potrivinci inca de dimineata, intregul univers conlucrase impotriva mea, incercand sa ma desparta pe mine de,de ....cel dintai si singurul examen, pentru care am invatat mai mult de 3 zile!!!Blasfemie, zic...adica stiu ca logistica e mirobolanta, fascinanta chiar, dar lipseste cu desavarsire, asa ca... stupoarea mea a fost cu atat mai mare in momentul in care, m-a trezit Lorena, Broasca Lorena(na, ca si in post-ul asta vorbesc de tine:))) la orele 6.55.Da, examenul era la 7 jumate.Da, m-am speriat groaznic, pentru ca as fi ramas cu siguranta cu o restanta mare cat mine, tin sa specific ca am 1.72, deci halal restanta sa-ti fie natiune!!!Si da, am prins traficul acela ametzitor, am zbierat de dimineata la taximetrist, sa accelereze nene, ce sta atata dupa un sir de masini de 70 de metri lungime?Am zbierat si in telefon la LBL(Lorena Broasca Lorena), sa-mi ia niste apa.Daca nu-mi iau doza zilnica de 3-4 litri pe zi, fac urat.Am ajuns, am avut un scurt dialog cu distinsa profesoara(Carmen Balan) pentru care am un respect profund de altfel, dialog in care dansa mi-a zis, citez:"Am zis la curs domnisoara, ca nu aveti voie cu telefon pe banca, dar cum dumneavoasta nu ati venit la curs, nu aveti de unde sa stiti!"Era prea de dimineata pentru mine.I mean, come on...ma trezisem cu 20 de minute in urma.Ma gandesc ce ar zice acum, daca ar afla ca am luat nota 10, si ca aveam si punctaj maxim in seminar.Dar, probabil ca asta va ramane, una dintre enigmele neelucidate ale istoriei.Dupa examen, reactia-mi naturala a fost:"Hai cu restanta, restanta avem, cine mai doreste, la o restanta luata, una gratis"(sunt din Constanta, si inca mai misuna pe plaja in Mamaia, doamnele cu"Sapunul si piatra de baie", "Porumb fiert avem", "Trei banane zece mii", asta ca sa va dati seama de tonul pe care rosteam replica cu restanta, hai cu restanta).

2.Cercetari de marketing & PR, examene ce s-au desfasurat in mod normal, fara evenimente care sa merite sa fie mentionate.Vesnicul speech al profesorilor: "Nu va uitati in lucrarea colegului, nu vorbiti intre voi, nu folositi materiale adiacente, inchideti-va telefoanele...etc...

3.Iar acum, cireasa de pe tort.Examenul turismatic.Examen la care am avut sansa sa vad ce inseamna sa detesti o materie atat de mult, incat sa te intrebi cu ce ai gresit in aceasta lume?! Nu ca nu mi-ar fi placut si folosit sa stiu ce inseamna vocherul, agentie tour-operatoare si modul de calcul al tarifelor de la restaurante, nu vreau sa fiu gresit inteleasa, numai ca sa fiu pe tot parcursul examenului intr-un fond sonor muzical, de genul:"D'soara nu te mai uita la colegul","Dl, nu mai vorbi cu colega", "x-ulescul, lasa-l pe z-ulescu in pace".Jesus.Daca, in calitate de profesor zici la inceput vesnica pomenire:"Nu copiati, bagati cursurile in geanta...etc ca altfel va dau afara din examen", de ce nu te tii de cuvant?E mai bine sa stresezi psihic alti 150 de studenti, pe parcursul intregului examen cu amenintarile anterioare?Nu m-ar mira daca in timp ce explicam ca o studenta silitoare ce inseamna contractul de hotelarie, sa fi scris prin mijlocul definitiei, si un"d'soara va rog foarte mult sa nu mai discutati cu colegul", ca deh, e natural pentru noi, sa scriem dupa dictare, la asta ne pricepem cel mai bine, fie ea o dictare de la un profesor, fie ea o dictare de la un coleg, in timpul unei probe de verificare.

Acestea fiind spuse, inchei prin a mentiona ca a fost o sesiune plina de neprevazut, o sesiune in care somnul devenise un vis pentru mine, alergarile prin parc niste obiective greu de atins, iar mancarea...ei bine, un fel de fata morgana.

p/s: Stiu ca in imagine scrie ca a inceput sesiunea, dar nu am gasit o imagine mai sugestiva, caci daca dai un search pe google cu sesiune, iti apar si poze cu femei dezbracate!!!Don't ask me why.

Toate cele bune!