Impresii post-concertiste

Am fost in calitatea mea de mare melomana(urat cuvant stiu) si la concertul mult asteptat, al Madonnei adica. Nu o sa stau sa comentez acum organizarea de-a dreptul jalnica, praful pe care l-am inhalat si modalitatea in care in timp record tricoul meu din alb ajunsese crem cu nuante maronii-negricioase. Nu vreau sa abordez acest subiect, pentru ca sincer, nici nu ma asteptam la mai mult. E ok ca in Romania secolului XXI sa nu existe un spatiu adecvat in care sa se desfasoare astfel de evenimente. E ok?!:| Lucrurile care merita sa fie mentionate din cadrul minunatului concert.
1.se tot zice prin targ ca inaltimea medie a barbatilor din Romania e de 1.75.Ei bine, in fata mea, se facuse un zid cu exceptiile exceptiilor: toti aveau peste 1.85,unii dintre ei ar fi putut lejer sa joace in NBA. Dragii mei ce mancati, imi venea sa-i intreb.
2.in portiunile libere, adica in spatiile in care nu existau oameni care sa aduca cu Farul din Alexandria la inaltime ma refer aici, bineinteles, se mai trezea asa cate un cuplu sa se creada turnul Eiffel, si el o lua pe ea pe umeri. Prietene, ce mai vede prostimea din spatele tau, care la fel ca si tine a achitat beletul?! Oare ce mai vede? Nu e vina mea ca draga-ti consoarta are 1.62 pe tocuri de 12 cm:|(un calcul simplu matematic denota adevarata inaltime a d'soarei un metru juma that is...asta e, nici mie nu-mi convine ca nu pot sa port tocuri kilometrice...c'est la vie)
3.cand a inceput diva sa presteze s-a putut observa o miscare a maselor, pareau atrasi de scena precum magnetii. Si tot treceau asa pe langa tine, prin tine, te calcau pe picioare, iti bagau in moarte clinica degetele mici de la picioare, am vazut si cazuri in care fara sa soliciti, primeai in dar, o baie de coca-cola. Sigur turneul Madonnei se numea:"Sticky and Sweet", asa ca....lipicios ramanei tot concertul, asta ca sa fii in comuniune directa cu regina pop.
4.din senin se mai trezea cate unul se huiduie asa fara sens. De obicei era prin preajma mea, motiv pentru care inca mai am o ureche infundata.
5.in pauza dintre prestatia lui Paul Oak.... si Madonna au venit niste nenea si tanti foarte draguti care au dat cu mopu, mai o carpa pe jos, mai un lustruit...the usual stuff. Romanii nostri nu s-au dezmintit cu caterink si au inceput sa aplaude si sa fluiere oamenii de serviciu care-si vedeau de treba
6.o duduie de langa mine a inceput sa zbiere, probabil extaziata de importanta evenimentului:"Nu vrem bani, nu vrem valuta, vrem Madonna sa ne...bip"
7.apreciez gestul lui Calin de a face poze toturor cefelor(de la singularul ceafa, partea din spate a capului, da...chiar ea...ceafa) cefelor personajelor care se asezau asa in fata noastra, no reason at all, noi credeam ca erau in trecere, dar nu...ei gasisera locul potrivit de a filma show-ul
8.apreciez si curiozitatea Laviniei de a-i arata pitipoance(sigur si Dan vroia acelasi lucru, dar din alte motive decat Lavinia)
9.credeam, pana sa o vad pe Madonna, ca am o conditie fizica ok, nah...am facut si eu la viata mea sport, insa...vazand-o pe diva cum sare coarda, giumbushlucurile pe care le facea in timp ce sarea coarda, m-au condus la concluzia ca conditia mea fizica exista, dar lipseste cu desavarsire.(scz de cacofonie)
10.voi face o cercetare pentru a afla cate perechi de plamani are diva, pt ca nu se poate sa tzopai atata, si sa nu gafai deloc in timp ce canti...e inuman.
11.si ultimul in cele din urma...referitor la discriminarea rromilor din Romania. Draga noastra regina pop, tziganii o duc cel mai bine in Romania....mai bine decat multi romani. Sunt apreciati, nu le du dumneata lor grija...cand le-oi vedea castelele din tara, o sa-ti schimbi imediat parerea. Manelari sau cocalari, camatari sau oameni de cultura, politicieni sau artisti, tziganii o duc cat se poate de bine in Romanica. Si eu chiar nu fac discriminare, nu am nimic cu nimeni si cred cu tarie in egalitatea dintre oameni.Huiduielile au venit ca ceva firesc in urma enuntului divei. Oamenii de acolo nu erau de acord cu ea, simplu. Adica nu agreau ideea conform careia rromi ar fi discriminati. De ce? Pentru ca nu sunt.

Acestea fiind spuse, inchei prin a reaminti celora care dupa concert faceau pe desteptii afirmand sus si tare ca Madonna nu e in stare sa cante, ca regina pop e regina pop nu numai pentru ca presteaza cu glasul, ci si pentru ca danseaza, ridica salile in picioare si face un spectacol unic de fiecare data. E un megastar de talie mondiala.Stofa de atotcunoscatori intr-ale muzicii ale tuturor afonilor din Romania, isi face inca o data simtita prezenta prin comentariile malitioase, care chiar nu isi au rostul. Prietene e Madonna, revino-ti
Toate cele bune!

De pe plaja citire- observare nedisimulata II

Cea mai frumoasa declaratie de dragoste.
Locatie: plaja.
Coordonata temporala: orele 14.00
Protagonistii: cuplu 40 de ani/Moldova
El, dupa o absenta indelungata ca urmare a petrecerii unei bucate bune de timp la terasa din colt cu berea in fata ii spune ei care se bronza topless la soare cu cearsaful intors pe diagonala, nici vertical, nici orizontal(daca asa batea soarele:| si nu aveau de stat decat un weekend la mare):

"Fa, in ch**da matii, de cand nu te-am vazut, te-am lasat alba si te gasesc neagra!!"

comentarii pe marginea textului:
1.ch=p
2.de observat dorul si patosul cu care rostise cuvintele, imbinand limbajul din popor cu discrepanta cromatica, precum si cu amintirea soacrei, cea careia datorita nevasta ii fusese adusa in lumea asta mare.
3.apelativul "fa" sugereaza o apropiere sufletesca aparte, precum si un alint, care postat la inceputul frazei intareste ideea de uniune a sufletelor pereche, masculin-feminin, yin si yang, marte si venus; practic mitul erosului se confirma aici, jumatatile fiecarora dintre ei gasindu-se intrun final in neantul existentei si devenind un intreg
4.adverbul de timp "de cand" subliniaza faptul ca timpul capata cu totul si cu totul alte dimensiuni in cadrul relatiei celor doua personaje. Timpul fizic si teoretic era de maxim 1 ora, dar cel spiritual se maximizase in interiorul fiintei barbatului, fiinta inecata in lichidul cu orz si hamei.

p/s
exista 2 ipoteze:
h0. ori oamenii pe plaja zbiara pentru a se face auziti, desi stau la distante mici unii de ceilalti
h1. ori trebuie sa fac o reclamatie la Diverta pentru castile deosebit de proaste pe care le comercializeaza din moment ce aud toooooooot, chiar si ceea ce nu ma intereseaza, desi volumul e maxim, ca deh, apa de mare creeaza turbulente orl-iste, aflata in cantitati industriale in cadrul timpanului, ca urmare a adoptarii pozitiei de pluta in Marea noastra Neagra

Toate cele bune!

De pe plaja citire- observare nedisimulata

Satule sa fie regulate acasa la ele(regulate adica sa se supuna regulilor, la asta ma refer, nu utilizez un limbaj trivial in blogosfera:D), pitzipoancele au dat iama pe plaja."Lasati turistii sa vina la mine!" parea a striga Mamaia. Foarte bine zic, in calitatea mea de bastinasa, nu ma deranjeaza nimeni, nu deranjez pe nimeni. Daca le-as intitula pe doua din cele 4 personaje ale naratiunii mele Cimentina si Asfaltina, as fi rautacioasa, frustrata si disperata(nu ma pot abtine sa nu-mi amintesc cuvintele astea cu iz grecesc:))).Sa le zicem X si Y, alfa si beta, whatever. Ce mai conteaza un nume? Bun. Si cum ziceam. Scapate din lesa in care sunt tinute acasa, cele doua turismatice isi fac o aparitie demna de Hollywood, pe plaja inecata in mucuri de tigara si pet-uri ca urmare a Sunwave Party-ului din weekend. Cu sudalma in gura(sudalma=injuratura, repet eu chiar nu vorbesc urat... pe blog), invocand organe ale caror posesoare nu sunt, si dorindu-si a introduce ceea ce nu au, intrun loc neprecizat de aceasta data,citez:"sa-mi bag p...."(Sa-ti bagi, sa-ti bagi, nu prea ai ce, dar e de apreciat faptul ca-ti doresti cu ardoare acest lucru), cum ziceam...cu sudalma in gura, cele doua blonde(nu e discriminare, si eu sunt mandra posesoare a unor suvite blonde, deci nu e discriminare) se miscau precum doua feline, cu tocurile adanc infipte in nisip. De aici venea si limbajul. Tupeu ce are nisipul din ziua de azi, sa nu fie asfalt si sa-ti intre tocurile in el:|. Bun. Trec si peste evenimentul vestimentar, si peste injuraturi. Ma gandesc ce mai urmeaza. Si ma minunez. X si Y isi inchirieaza cate un chaise-long. Isi dau jos ochelarii de soare, stil Police neaparat, si incep sa strige, desi nu era nevoie. Erau suficient de aproape una de alta, le auzeam pana si eu, cu muzica in casti si urechi infundate. Strigatul se datora fondului de ten ce se scurgea usor pe fata uneia. Rimelul era ok, caci avea la ea intariri si isi refacea genele imbibate de nisip. Cei doi iubiti ale celor doua, isi scot mandrii tricourile, li se revarsau burtile, dar nu asta conteaza...tatuajele erau beeeeeeeeton. Sigur nici lanturile nu puteau fi trecute cu vederea. Isi comanda cate o bere. Pentru the two ladies-coca-cola. Urmeaza evident, dupa ce se aseaza cu toate catrafusele...totless-ul. Da, nu topless. Ci totless. Nu zic ca nu e bine sa ti accepti corpu cu bune si rele, sa te simti bine in pielea ta, pielea ta, nu pielea ta goala, tin sa specific. Sutienele de plaja au zburat rapid, si sanii s-au dezgolit clatinandu-se linistiti. Slipii nu erau tanga, dar s-a rezolvat rapid. Materialul ce era in plus a fost introdus in fund si problem solved. Cand a venit chelnerul cu comanda, una din blonde s-a ridicat linistita, cu podoabele-i si l-a platit. Nu erau tocmai fotomodele, adica aveau oaresce provizii pentru iarna, si nu e de condamnat, nu asta e problema, ci modalitatea in care reuseau sa atraga atentia asupra lor. Una dintre ele avea in "abdomen", ma rog, in burta un cercel. Cercel cu un fel de lantisor...ce atarna si se balanganea precum talanga de la gatu lu Domnica, vaca de la bunica de la tzara. Intru in apa: cele doua se uitau in oglinda. Stau 20 de minute. Ies din apa: cele doua se uitau in oglinda. Isi storceau cosurile. Cireasa de pe tort: una dintre ele isi ia o penseta si incepe sa-si smulga firele de par de pe picioare pe care le ratase la sedinta de epilat. Incep sa rad. Rau. Si tot rad. Eram singura pe cearsaf, ceilalti cu tontzii erau in apa. Bun asa, imi zic. Acuma m-or crede si nebuna, dupa ce ca ma vad stupefiata si cu o expresie de retarda pe fata vazandu-le gesturile. Dar cum imi pasa putin spre deloc de ceea ce cred necunoscutii despre mine, continui sa rad. Ma opresc...dupa mult timp.

Toate cele bune!

Eu si politia romana

Eu merg pe principiul "no play no game", asadar si prin urmare mai intai actionez si apoi stau sa ma gandesc la consecinte.
Era o frumoasa zi de vara. Sa tot fi fost in vara lui 2008. Eram in Constanta. Dintr-o prostie specific romaneasca, am ajuns la politie. Sa dau o declaratie. Eram dupa cum bine m-a numit stimabilul domn politist: "martor cheie".Cum la ce? La un act de "rebeliune" al unei prietene, care si-a plesnit iubitul.Da, i-a dat o palma, in public ce-i drept.Dar era o palma. O femeie ce palmuieste un fost iubit. Nu l-a supus la cine stie ce torturi macabre si nici nu au existat alte amenintari de natura sa-i pericliteze viata individului acela. Domnul "Ex" era un onorabil medic chirurg arab. Era extrem de ocupat la spitalul judetean constantean, unde toate sunt in legea lor, altfel nu-mi explic cum mama lucreaza 12 ore si nenea venea la 9 dimineata la serviciu pentru a pleca la 10(dimineta, da!!). Da, statea 1 ora pe zi, dar se numea medic. Asa o fi la ei acolo?! Nu stiu. Bun. Ajung la minunatul post de politie. In conceptia mea ceea ce se intampla era o razmerita, cum sa fii citata la politie pentru ca ai plesnit pe cineva? Prietene poate la tine in Liban s-o proceda asa, dar la noi in Romanica poti sa te tai pe strada si politistii isi vad de treaba mancandu-si shaorma. Adevarul e ca in Arabia Saudita un ins a divortat printrun SMS de una dintre nevestele lui, ca deh, omul era potent( din toate punctele de vedere) si isi permitea sa aiba n!(a se citi n factorial, unde n ia valori de la 1 la infinit) neveste. Deci , neacordand importanta evenimentului, nu m-am echipat corespunzator, nu mi-am scos de la naftalina niciun sacou, ci m-am dus in pantaloni scurti ca tot omu, cu un tricou, ma duceam la plaja dupa aceea, cred ca aveam si un colac cu mine(nu stiu sa inot:))). Se pare ca normele bunului simt nu se regaseau in comportamentul stimabilului politist, ca altfel nu-mi explic de ce a intarziat 45 de minute. Prietene, Time management iti zice ceva?! Pe mine ma astepta marea, plaja, Mamaia. Distinsul politist si-a afisat burta bine ingrijita si atitudinea superioara din prima clipa. Ma privea de sus, desi nu era mai inalt ca mine( traiasca sportul). M-a invitat in biroul dansului adresandu-mi-se cu replica(care se dorea a fi spooky de-a dreptul):
Politist:"Tu esti martora?"
Raspunsul meu nu a intarziat sa apara: "Nu, sunt doar prietena cu agresoarea deosebit de periculoasa".
Politistul: "Domnisoara, am impresia ca tratati in zeflmea acest caz"
Eu :"Deci aveti multe impresii!"
Politist:" Domnisoara, stiti pentru ce ati fost chemata aici?"
Eu: "Nu, dar am senzatia ca ma veti lumina dumneavoastra"
Politist: "Am impresia(iarasi avea impresii nenea) ca nu aveti incredere si ca luati in deradere politia romana.(a se observa cum domnul trece de la persoana a II-a sg la persona a II-a pl in momentul conversatiei cu mine, se pare deci ca colacul si mingea de plaja impun respect)
Eu:"Vi se pare, sunt obosita doar."
Politist: "Domnisoara, sunteti dispusa sa dati o declaratie?"
Eu:"De ce ma puneti sa scriu, e vacanta, nici nu mai stiu sa tin ca lumea pixul in mana"
Politist:"Domnisoara, va rog sa fiti serioasa, si sa declarati ce anume ati vazut"
Eu:"Nu trebuie sa jur cu mana pe Biblie ceva?(raspuns negativ si privire fulgeratoare din partea interlocutorului meu, deci am tacut)"Sunt olimpica la romana si sa stiti ca voi prezenta cu lux de amanunte sirul evenimentelor petrecute"
Politist:"Domnisoara, scrieti mai repede ca am si alte cazuri de rezolvat"
Eu:"De o importanta si gravitate la fel de mare ca acesta?!"
Scriind declaratia, am mentionat cum medicul(ex-ul) a inceput sa zbiere ca bezmeticul in ditamai spitalul(acolo s-a intamplat "crima") sa ne opreasca cineva, desi noi nu fugeam. Sa ne prinda gardienii(ce gardieni nene, ca in spitalul ala intra cine vrea, cand vrea, ce crezi ca e vreo inchisoare de inalta securitate din Liban, unde sunt incarcerati posibili kamikaze?!revino-ti!).In cele din urma s-a prezentat un jandarm in fata noastra, care s-a dat la o parte in momentul in care i-am spus ca vrem sa trecem, si sa iesim.Da! O aventura veritabila.
Deci ex-ul, acest medic cu preocupari informatice(juca in timpul garzilor bubble trouble) a facut un scandal monstru pentru o palma. S-a ajuns la politie dintrun nimic.
Incheind declaratia, am pus o intrebare cat se poate de pertinenta:
"Dumneavostra vi se pare normal sa tratati astfel de cazuri, cand in oras oamenii se bat, se ucid, cand violurile infloresc ca lalelele primavara?!"
Politist:"Fiecare e liber sa faca orice plangere vrea."
Raspunsul lasa de dorit, dar culmea, e ca nu ma asteptam la mai mult.
Tin sa precizez cum se trateaza cazurie de acest gen in Constanta. Oricine poate declara orice, oricand, oricum, nu conteaza.
Mai mult chiar, stimabilul politist a avut tentativa de a-mi dicta declaratia, lucru pe care nu l-am acceptat, spiritul creativo-metaforic ce ma domina la acea ora matinala atinsese apogeul, deci l-am refuzat, spunandu-i ca.."cred ca sunt in stare sa scriu o declaratie de una singura".
Daca si asta mai e justitie in Romania...atunci mai bine ma lipsesc. Sigur conversatia a fost in zeflmea, ironica si plina de sarcasm din partea mea, caci fusesem trezita prea de dimineta pentru o idiotenie. E trist insa la ce se poate ajunge. Trist, foarte trist.
Citez:"Traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul"(Mircea Badea)

Toate cele bune!

Amintiri din studentie

Mi-am amintit azi de primele zile petrecute in capitala.Si cum omul nu uita niciodata de unde a plecat(a nu se intelege ca eu as fi ajuns undeva), tin sa prezint in acest articol anumite evenimente ce mi-au marcat existenta in capitala anului 2007.
"Nu stiu altii cum sunt, dar eu" cand ma gandesc la zilele in care mancam doar orez fiert, mi se face deja dor de cele mult mai putine kg pe care le aveam.Da, am mancat cam 3 saptamani doar orez fiert din pricina faptului ca nu aveam niciun ban in buzunar.Cine se astepta ca mirobolanta intretinere sa fie 4 milioane?Nu, nu aveam duplex, ci o garsoniera.Deci no food 4 me and Miru timp de 3 saptamani.E fascinant comportamentul consumatorului in momente de foame ajunsa la cote alarmante.Sa ne intelegem asupra unui lucru.Nu-mi place ostropelu pentru ca nu e nici ciorba si nici sos, e ceva acolo, asa cum catarul e o combinatie intre cal si magar, asa si ostropelul.Ei bine, in acele clipe in care ma hraneam cu mirosul de mancare pe care o gatea vecina de la etajul 5, ostropelul devenise principala mea dorinta culinara.
Mancarea era, atunci, pentru mine ceva sublim, dar care lipsea cu desavarsire, si de atunci si aversiunea mea pentru orice aduce cu orezul.Sigur as putea spune si de tentativele esuate ale Mirunei de a face orez prajit, da prajit.Fata e creativa. Si focul de 1 m din tigaie, tot din creativitatea ei debordanta aparuse. Ma gandesc acuma ca o fi fan mancare chinezeasca. Ca parca ei gatesc la foc deschis. Sigur ca peretii si aragazul nostru au cam avut de suferit, dar minunatia ce a iesit din aceasta tentativa...nu, nu a mancat-o nimeni, a ajuns la cos.
Ar mai fi si conflictele pe care le avem cu vecina de la 5. Dansa stia sigur sigur ca noi aducem barbati in casa in fiecare seara si ca mergem pe tocuri. Femeie, ca sa merg pe tocuri, ar trebui sa fie indeplinite 2 conditii: 1.ele(tocurile) sa existe si 2.sa stiu sa si merg pe ele. Deci cu parere de rau pentru fosta vecinica, ipoteza h unu se respinge si accept h zero(ipoteza nula).
As mai putea vorbi si despre prietenii pe care mi-i facusem. Sunt o fire sociabila asa ca nenea instalatorul, administrator, electrician si alte personaje de acest gen erau in cercul meu vast de cunostiinte. Erau oameni onorabili la 60 de ani care-mi impartaseau din experientele lor de viata, de nepotii lor, de ce le mai gateste nevasta(si eu nu mancam decat un sfert de cana de orez pe zi, cu vegeta din plin ca sa para ca are si legume).
Erau de-a dreptul mirifice si cele 5-6 episoade(cine mai tinea cont de numarul lor?!) din Supernatural pe care le urmaream cu un vadit interes alaturi de Miru.Mai uitam de foame.Era hrana spirituala aia.
E de mentionat de asemenea si faptul ca imi cumparam mere de placinta la 1 leu 50, asta pentru ca nu aveam 2.5 lei pe zi de dat pe mere. Adica imi stabilisem clar prioritatile: mere, frate. Cele de placinta aratau cam lamentabil, dar dupa ce le curatam, imi inchipuiam ca sunt de la fructe de mare la fripturi si mici.
Si in cele din urma tin sa amintesc de perioada scurta de o luna in care stateam in Militari, si unde un vecin binevoitor mi-a dedicat o piesa sublima.Era un peisaj natural de basm. Eu la etajul 1 in spatele unei perdele, ele manelar cu un telefon shmecher, a dat play si a inceput sa cante o data cu melodia melodioasa ce se auzea din telefonul si mai melodios al carui mandru posesor era. Motivul dedicatiei? Mi-a zis ca sunt frumoasa. Da, eram, nici nu avem 2 tricouri, o bluza si un ilic pe mine.(toate intr-o disproportie cromatica extrema). Sa nu uitam si de caciula pe care o purtam cu atata mandrie dupa ce faceam baie la lighean. Explicatiile in cele ce urmeaza: nu aveam apa calda la baie, nu aveam apa rece la bucatarie, deci incalzeam apa ca sa ne spalam, si spalam vasele la baie. In scurt timp norocul ne-a lovit si mai tare, asta cand am ramas si fara curent. Au fost niste seri romantice printre lacrimi si celebrele replici: "Ma duc acasa", plus cuvintele de duh catre proprietareasa Ludmila.Mirobolant. Cand a venit frigul, am rabdat eroic, si culmea....in casa muream de frig si afara de cald. Deci ca sa iesim din casa noi ne dezbracam, nu ne imbracam.Fascinant. Bineinteles ca ar mai fi si problema cu soba de gaz pe care o aveam in apartament, puteam oricand sa sarim in aer!
Aventurile au continuat apoi in Vitan, dar despre asta intr-o alta zi.Kisseleff ma asteapta, sa speram ca nu si ploaia.
Toate cele bune!

Kisseleff si Verona, Artur Verona

"Singing in the rain" cine nu stie versul acesta minunat din melodia ce a facut istorie in intreaga lume?Dar running in the rain, in tunete, fulgere, claxoane de masini si vant cu iz de tornada, nu e chiar asa de placut.Asta mi s-a intamplat mie ieri.Am alergat in Kisseleff nu foarte mult, caci ploaia mi-a stricat planurile.Si ia-ti prietene startul de la parcul cu pricina si alearga ca "dat in cap"(expresia ii apartine tatalui meu) catre Moxa.M-am luat la cearta cu gropile, pietrele de pe trotuare, crengile ce cadeau din senin din copacii garboviti de trecerea timpului, bordurile domnului Videanu.Universul complata impotriva mea.Deznodamant?Adidasi distrusi, pantaloni facuti praf si un inceput de raceala.Sigur nu despre asta se vrea a fi acest post.Dar celebrele-mi paranteze incheaga se pare un articol.
Post-ul va fi despre Street Delivery unde eu ca membru voluntar al fundatiei Ratiu Romania am participat in calitate de vorbitoare ce a palavragit, flecarit si facut ceea ce cei din fundatie numeau PR.Vineri cand am fost prezenta la evenimentul cu pricina, Fundatia Ratiu a tinut un atelier de grafica, pe principiul o imagine face mai mult decat o mie de cuvinte, un atelier de improvizatie, unde Mati, regizorul a reusit sa ne implice pe toti cei de acolo, atat voluntari cat si trecatori intr-o joaca, o joaca seriosa ce-si dorea sa ne faca sa constientizam anumite probleme pregnante din viata Bucurestiului, si nu numai: consumul de droguri din scoli, violenta din scoli etc.Trecatorii erau invitati sa scrie pe niste panouri solutii la diverse aspecte din capitala noastra draga: numarul prea mic de parcari, numarul prea mare de caini comunitari, traficul infernal si altele.Spre surprindere noastra, trecatorii de pe Artur Verona s-au dovedit a fi fff cooperanti, multi dintre ei aratandu-se interesati a participa si la restul activitatilor ce urmau sa se desfasoare si in zilele de sambata si duminca.Eu, in calitatea mea de prezentatoare le-am facut o scurta introducere referitoar la ceea ce urma sa se intampla in weekend.Ateliere de make-up, fashion, arta fotografica, grafica.Intrebarile oamenilor dupa ce-mi terminam speechul erau:"Esti studenta la teatru?"raspuns:"nu"; "Esti studenta la comunicare la SNSPA?"raspuns: :"nu".Concluzie?Trebuie sa fac in asa fel incat sa ajung la olimpiadele comunicarii la anul.Daca tot vorbesc mult, macar sa o fac si cu folos.
Toate cele bune!

Constanta

Am implinit 21 de ani si culmea, mi-am dat de abia acum seama, de faptul ca nu sunt foarte sanatoasa la cap.Stiu ca nu ar trebui sa zic sus si tare asta, in premisa in care un posibil/potential/viitor angajator de-al meu ar citi ce scriu eu.Pentru ca acum, new -media e la putere.Angajatorul stie, google-ind(ca sa fiu in asentimentul domnului Vanghelie care este primar la sectorul 5) totul despre tine.Existe facebook, twitter, blogul, ca deh, CV a devenit o chestie mult prea standardizata nowadays.Asa ca...te trezesti la interviu ca angajatorul stie mai multe decat credeai despre tine.Chiar ma si vad intr-o sala mare cu ecou, omul din fata mea spunandu-mi cu un zambet malefic pe fata:"Stiu care sunt cei 4 M din viata ta!"O.K nu cred ca s-ar ajunge pana intr-acolo dar...am dezvoltat mai mult subiectul acesta ca sa va dati seama de cat de importante sunt orice insemnari de-ale noastre pe net.De aceea, faptul ca am recunoscut ca nu sunt prea santoasa la cap, se refera de fapt la anumite lucruri pe care le fac, instinctual, fara sa stau sa ma gandesc prea mult la consecinte, anumite decizii pe care le iau prea repede pentru ca, daca probabil as sta sa zabovesc prea mult asupra lor, m-as razgandi.Si here it goes.Intamplare autentica din Constanta.

"Era o frumoasa dupa-amiaza de vara.A doua plaja.Eu cu insolatie(insolatia este suficient de amabila incat sa ma insoteasca in fiecare inceput de vara).Ma rog, ideea e ca eram obosita, de parca as fi mers la sapa, rosie ca racul, cu pielea arzandu-mi la 500 de grade Celsius.Groaznic.

Dar lucrurile aveau sa se inrautateasca pentru micutza(e un fel de a spune, nu trebuie luat mot-a-mot)pentru micutza constanteanca ce parea ca facea parte din tribul pieilor rosii(din cauza culorii epidermei si a prosopului pe care il aveam pe mine, caci totul ardea in jurul meu, si prosopul umed ma mai calma).

Eroina noastra, obisnuita cu fitzele de Bucuresti, unde oameni culmea...aveau casti in urechi cand ascultau muzica, se trezi dintr-o data intrun fundal asurzitor manelar.Nu sunt rasista, nu am nimic cu rromi, cu nimeni.Dar cu manelari da.Acest gen "muzical" e o blasfemie adusa bunului gust si muzicii in general.Studiind de mica muzica, pentru mine combinatie dintre :"sa moara dusmanii mei", "of!viata mea" si "arunc cu dolarii" e o combinatie letala ce are drept efect in prima faza: necesitatea declansarii unui sistem de autoaparare prin indepartarea din locul in care se aud propagandu-se acele pseudo-sunete si in a doua faza: o dezintoxicare a timpanelor printr-un volum maxim al castilor cu muzica de buna calitate: rock, r&b, drum 'n base, clasica.

Buuuun.Prima varianta pica din start.Adica in autobuz sa ma duc din spate in fata cu prosopul ala pe mine, aratand a Batman, Superman si un indian din Mexic, nu ar fi fost o solutie.Oricum datorita numarului mare de decibeli la care se transmitea acea "melodie" se auzea chiar si in afara autobuzului, asa ca...bad ideea.Sa ma arunc din autobuz, nici asta nu ma incanta.Ca nu am ganduri sinucigase.I am way to young.Si inca nu am facut toate lucrurile de pe lista mea de "To do-uri".Am apelat la cea de-a doua varianta:am dat drumul la maxim la muzica.Castile ma asurzeau dar sufeream, ca nu puteam sta in acel purgatoriu manelar.Metallica, Santana, Jason Mraz, 3 Doors Down.Nu mai puteam.Imi tiuiai urechile.Si ce am facut?M-am dus la domnii care ascultau muzica aia de parca ar fi fost stapanii autobuzului si cu cele mai bune intentii le-am aratat castile mele.S-au oprit mirati din contemplarea meditativo-fonica a versului:"si ma jur pe viata mea ca eu nu te-as putea lasa" si ma priveau.Si le-am zis:"Exista casti.In CET unde stau eu, la magazine se gasesc casti de toate felurile cu 10 ron bucata.Si sa va vand un pont: muzica se aude mai tare in castile proprii si personale decat in telefon.Ca ma gandesc ca poate ii deranjati si pe ceilalti din jur."Se uitau tablou la mine.Sa fi fost din cauza culorii pielii mele, a outfitului meu, sau a celor spuse de mine?!Nu stiu.Si asta va ramane o enigma a istoriei.Au coborat la prima statie.Oamenii din jur se uitau stupefiati la mine.Un tataie binevoitor mi-a zis incet:"Bravo domnisoara"Eram in ceata.Din cel putin doua motive:

1.Pentru ca nu prea mai vedeam bine din pricina insolatiei si a sepcii de pe cap.

2.De ce toti oamenii din troleu cand vad astfel de reactii si comportamente tac?De ce nu iau atitudine?Cum se poate schimba ceva in tara asta daca toata lumea tace si inghite.Adica se vedea clar ca deranja pe toata lumea comportamentul manelar.Dar nimeni nu facea nimic.Bine, acum stiu ca daca baietashii s-ar fi ridicat de pe scaune si mi-ar fi tras una, reactiile oamenilor din jur ar fi fost:"Si-a meritat-o, daca se ia de ei", daaaaaaaaar...come on.Lumea nu mai lupta pentru drepturile pe care le are?Adica in mijloacele de transport in comun fiecare isi vede de particica lui si se straduieste sa nu-l deranjeze pe celalalt.Asa am fost cel putin educata eu.Dar in troleu e ca in camin, fac ce vreau, nu mi pasa ca e 1 noaptea, vin in camera la tovarasa mea sa-i arat cu ce ma duc la intalnirea cu x si y.Ce daca colega mea de camera vrea sa doarma, eu vreau sa stau pe mess, si voi click-ui la mouse-ul acela pana cand am chef.Dar despre acest subiect intrun alt post.Deci oameni buni, de long tail ati auzit?Adica cu pasi marunti se poate face ceva important.Incepem prin a nu mai permite astfel de comportamente in jurul nostru: sa nu mai permitem ca unul si altul sa ne polueze fonic, ca orice nenorocit sa se ia de cate o fata si toti sa taca, ca oamenii sa fie jefuiti in fata noastra si noi sa privim ca "magarii la poarta noua".Adica impreuna suntem puternici.Separati suntem slabi.Da.Un adevarat discurs demn de parlamentul european.Sincer la ce personaje ne vor reprezenta....dar despre politica cu alta ocazie.

3.Si in cele din urma, cel de-al treilea motiv pentru care nu intelegeam comportamentul manelarilor: de ce nu au reactionat in niciun fel?Adica sa-mi zica orice, sa ma injure, sa vad ca nu trec pe langa ei cuvintele mele.Nu folosisem in speechul meu de sensibilizare a constiintei lor inexistente, prea multe neologisme.Nu inteleg.Si nici nu vorbisem asa de mult.Cum am facut-o in acest post.Asa ca inchei.

La multi ani toturor celor nascuti pe 16 ale lunii.Multa liniste si fericire.

Toate cele bune!

Te fac o tura la Sebastian?

Luandu-mi portia zilnica de alergat prin parc, ca la asta a ajuns sa se rezume cina mea, am apelat la un foarte bun instrument de cercetare de marketing, si anume: observarea.Inainte de toate, tin sa specific ca alerg prin parcul Sebastian, si nu, nu am speriat nicio pisica pana acum, si nu, nu m-a alergat niciun caine.Parcul Sebastian, pentru ca mi-am dorit dintotdeauna sa am un punct comun cu aceste branduri nou-noutze din tara noastra(eterna si fascinanta Romanie), branduri denumite deosebit de sugestiv:cocalari si pitzipoance.Care e legatura intre ei si parcul Sebastian? Pai, accesati www.mondenii.ro, sau dati un search pe youtube:"Cocalarul si pitzipoanca pe mess" si va veti lamuri indata.Cum ziceam(mereu fac paranteze prea lungi, au ajuns de-acum sa fie acolade), deci, observarea mea, in timp ce incercam sa-mi tin respiratia sub control, si castile in urechi(ascultam Jason Mraz, bineinteles), observarea mea s-a redus la comportamentul oamenilor in parc.Redundant nu? Concluziile observarii sunt dupa cum urmeaza:
1.1. bancile sunt facute ca sa stai cu picioarele pe ele, nu cu posteriorul
1.2. cosurile de gunoi, sunt elemente de decor, ele trebuie pastrate curate, ca, deh, mizeria se arunca pe jos
1.3. cand pleci de pe o banca, lasa ceva in urma ta, ca lumea sa stie ca ai fost acolo(de preferat seminte de floarea soarelui, dovleac, pungi de chipsuri, cornuri, pateuri, etc)
1.4. amendament la 1.3: acele ceva-uri, trebuie lasate si pe banca, si pe langa banca, niciodata, never 4 ever la cosul de gunoi conform articolului 1.2
1.5. daca vezi ca vine un gardian si-ti cere ca un cetatean cu varsta de peste 18 ani "care esti" sa nu te mai dai in leaganul copiilor(limita de varsta 5 ani), faci misto de el si-ti mai chemi si amici sa faca misto de el, ca deh, e un paznic doar, pe cand tu, vorba aia, faci umbra pamantului dintr-un motiv foarte bine stabilit
1.6 in parc e tinuta obligatorie(ma refer la categoriile speciale de cetateni, cocalari si pitzipoance), trebuie sa ai neaparat:
-bluza stralucitoare de club, ruj aprins, si neaparat tocuri(nu conteaza ca nu stii sa mergi cu ele)-fete
-pantofi albi cu botul patrat, tricou cu dolce&gabana, mult gel in par-baieti
1.7. datorita crizei, parcul nu mai e doar de plimbat, a devenit 2 in 1: si discoteca, si tot din cauza crizei, referindu-ma aici la lipsa unor casti, dai muzica tare, sa auda toti ce asculti tu, ca deh, criza ii afecteaza pe toti, si tu esti solidar, si stii ca lumea nu mai are bani de discoteca.

Urmeaza si o alta observare referitor la comportamentul oamenilor in diverse ipostaze:troleu, asteptatul la coada...etc.Deci e observare, da?Si sa mai zica altii ca facultatea nu are aplicabilitate practica in Romania....aiurea.

Toate cele bune

Grecia here we come

Simtind acut criza economico-financiara(i mean, hey, nu mai mananc chiar un kg de mere pe zi, mai las un mar si pentru urmatoarea zi, fiecare se descurca cum poate), cum ziceam, am hotarat cu mic, cu mare sa mergem in vara aceasta prin Grecia, pentru a ne minuna si noi de beneficiile all-inclusive-ului, si pentru a arata ca sunt romani in adevaratul sens al cuvantului(ne vom pune portzii triple in farfurii, ca, deh, sa avem si pentru la pranz).
Nimic neobisnuit pana aici, vor spune cei 8 cititori ai blogului meu, dar pentru ca excursia e organizata de nimeni alta decat Miss Marketing a.k.a proletara-shefa de la AIG Life, aceasta control-freak a lumii moderne, Lorena, Broasca Lorena(as in Bond, James Bond), va dati seama ca nu se putea organiza oricum.Adica excursie, excursie, da sa stim si noi.Ce sa stim?Regulile de o schiopa care sunt frumos scrise in constitutia grupei 1723, reguli ce vor fi cu strictete respectate.
Deci si prin urmare:
Ame:

1.deja cunoscuta:nu imi mancati maslinele!!

2.frate,frate ,da fiecare isi care apa,mobilu,banii,visele si mai ales cosmarurile cu el.adica dc am o geanta ,nu ,nu am loc pt ele.

3.eu nu dorm,veghez.

4.nu imi spuneti k st dezordonata,stiu asta deja.

5.a vorbi cu strainii este educativ,nu periculos,ca oriqm doar 2 % sunt pedofili si eu am scapat ,k am 21 de ani.

Alexa(moi, adica):

6.cu somnu nu te joci frate

7.ce tie nu-ti place altuia nu-i face, asa ca nu-mi furati din cele 5 kg de mere pe care le voi lua cu mine pentru drum.

8.daca un tip incearca sa ma agate, nu veniti repede ca sa-l intrebati daca are prieteni draguti

9.nu mi aratati orez/pilaf(am mancat 2 saptamani in vitan doar pilaf, deci da, stiu si ce gust, forma, culoare, miros, textura s.a.m.d are)

10.nu-mi iau eu pc in grecia, ca pot foarte bine sa cant singura, nu cu tehnologie.

Pis:

1. Drepturile Omului imi dau dreptate atunci cand spun ca NU voi merge in club. Sper sa beneficiez de intelegere in acest sens, iar la schimb pot inchide ochii la compromisul de a fi machiata; mentionez NU PENSATA (orice fir de pe teritoriul tesutului meu epitelial nu va parasi incinta).

2. Daca zabovesc mai mult de 20 de minute in fata unui peisaj sau a unei cladiri, ma puteti atentiona ca 5 minute pentru fiecare punct cardinal al sau este oarecum suficient. Totusi, am un aranjament cu vamesii pentru a nu ma lasa sa reintru in patria natala cu mai putin de 2000 de imagini grecesti. Prin urmare, sper sa imi pot atinge targetul.

3. Daca se observa o transformare a pielii mele de la alb-branzetos la rosu-purpuriu-descompunibil, rog a fi anuntata!

4. Daca faza problemelor existentiale la nivel de constiinta survine, rog interventie urgenta!

5. Nu cereti multa socializare de la mine in afara de sfera iubitelor mele (adica voi) si persoanelor cu varste cuprinse intre 40-100 de ani

Lorena:

1. Regula nr.1 si cea mai importanta: nu merg pe plaja, nu merg in club si nu fac nicio alta activitate inainte de a manca o ora.

1.1. In timpul mesei nu voi fi deranjata de: telefon mobil, priviri cu subinteles cum ca ar trebui sa ma opresc din mancat

1.2. Nu imi cereti sa vorbesc la masa si cu atat mai mult sa va povestesc ce am facut cu o seara inainte

1.3. Daca va e rusine cu mine ca mananc mult, nu aveti voie sa ma lasati singura la masa sub nicio forma. Indurati! Sunt prietena voastra.

1.4. Daca vi se pare ca exagerez cu dulciurile aveti voie doar de 2 ori sa imi faceti observatie.(asta nu inseamna ca ma voi opri)

1.5. Obligati-ma sa beau lichide si asigurati-va ca sunt mereu aproape de o toaleta

2. Daca trebuie sa dorm cu una dintre voi (desi sper ca macar intr-o seara sa fie vreun tip bun cu care sa dorm-sau nu :P) eu sunt cea care doarme la margine, niciodata la perete.

3. Daca intarzii la dush e pentru ca e apa fierbinte si singura modalitate de a ma scoate de acolo e sa vorbiti la receptie sa o opreasca

4. O sa ma straduiesc din rasputeri sa fiu piti

4.1. Nu incercati sa ma opriti

4.2. Mergeti cu mine pe strada si pe plaja chiar daca am ruj roz, fusta scurta, tocuri de 20cm si merg fandosita

4.3. Va rog sa ma lasati macar sa incerc sa aplic programul “cum sa fii piti in 10 zile” lui pis

5. Daca ma bag in seama cu un tip/ daca un tip ma baga in seama

5.1. Nu aveti voie sa va apropiati de mine mai mult de 1 metru

5.2. Daca totusi o faceti, spuneti “Ce bine arati miss marketing....si la fata si la corp!” (chiar daca am burta)

5.3. Daca observati ca e un strain va rog sa faceti in asa fel incat sa fie pis cea care se apropie (dar nu prea mult)

5.4. Regula speciala pentru alexa: nu vorbi deloc si cu atat mai mult nu canta

5.5. Daca cunoasteti tipi draguti sunteti obligate sa ii aduceti prietenii in preajma mea

5.6. Daca un tip se ofera sa ma dea cu crema pe spate nu sariti voi sa ii luati locul sau sa va dea si voua. Ce e al meu, e al meu!

6. Am dreptul sa stau:

6.1. 1 ora dimineata in oglinda

6.2. 1 ora dimineata la dus

6.3. 1 ora dimineata la masa

6.4. 2 ore seara la oglinda

6.5. 1 ora seara la dus

6.6. 1 ora seara la masa

7. Cand dorm nimeni, dar absolut nimeni nu are voie sa ma trezeasca pentru absolut niciun motiv.

Exceptii de la regula: un tip bun,o petrecere grozava

8. Daca vedeti ca ma enervez aduceti repede ceva dulce si aratati-mi tipi draguti

p/s nu stiu ce s-a intamplat cu fonturile, dar nu am mai avut rabdare sa stau sa le schimb

e 01.24, mi-e somn

Toate cele bune

Tentativa esuata

Intr-una din zilele trecute am zis sa ma uit si la TV, ca deh, de cand nu l-am mai aprins s-a asezat praful pe el.Si am inceput minunatul proces denumit deosebit de sugestiv zapping.Si zaboveam cam 1 minut pe fiecare post, am stat cam maximum 4 minute, pentru ca in disperare de cauza si din teama de a nu suferi din cauza procesului accelerat de indobitocire care se propaga cu viteza luminii pe posturile romanesti, am decis sa inchid cutia moderna cu imagini comerciale.Antena 1, o frumoasa emisiune de televizor, unde in cel 1 minut in care am urmarit sirul evenimentelor am vazut cum diverse personaje mondene discuta referitor la probabil un scandal dintre Larisa si Marian Dragulescu.Repet am stat un minut,pe ceas.La emisiunile de genul acesta, e la fel ca la "Tanar si nelinistit", poti sa nu urmaresti 50 de episoade.Cand reincepi sa urmaresti serialul, inca din primele clipe, iti dai seama de actiune, si de ceea ce s-a intamplat: nimic, adica.Si am vazut cum altii, critica si fabuleaza pe o problema ce-i privea doar pe cei doi: Dragulescu si sotia.Nume sonore ca Oana Zavoranu, Ogica, Daniela Gyorffi isi dadeau cu parerea.Si moderatorul parea foarte prins si interesat de ceea ce altii aveau de spus legat de un subiect ce nu-i privea sub nicio forma.Intrebare: de ce romanii isi spala rufele in public, de ce accepta ca x si y sa vina sa le calce in picioare intimitatea.De ce?Din cauza publicitatii pe care si-o creeaza?I don't know.Continuandu-mi periplul printre canalele autentice romanesti, dau peste o alta emisiune unde o fata draguta, blonda, inalta, cu ceva neuroni as indrazni sa zic, juca rolul(foarte bine, as putea adauga) al unei fiinte slabe de inger, preocupata doar de luciul de buze, cafanelele de pe dorobanti, alintandu-se "ca cioara in latz", ca sa-l citez pe creanga.Acum alta intrebare: chiar e nevoie de astfel de personaje, in showbiz?Chiar trebuie sa vedem o imagine placuta ce-i drept, dar dupa 30 secunde, sa ne minunam de comportamentul ei si de ceea ce scoate pe gura?Am trecut si pe la zero TV, unde am stat 30 de secunde, suficient timp insa pentru a citi eternul, mirobolantul si nelipsitul:"senzational".Pe un alt post, niste fete se certau pe un baiat, cred.Nu stiu sigur.Bun.Cam atat referitor la televiziunea romaneasca, mereu in cautare de evenimente banale...o noua serie de impresii peste 3 luni, poate se schimba ceva intre timp, si poate ca evenimente ce merita sa fie mentionate se vor bucura de o mai mare audienta decat portiile de prostie ce se dau cu kilogramul pe televiziunile noastre.
Toate cele bune.

Unde-i lege, nu-i tocmeala

Cred ca a venit vremea sa arat naturii cat de recunoscatoare sunt pentru tot ce mi-a oferit, si drept urmare azi, dupa ce am vazut episodul 4 din seria 4 din Supernatural, m-am inscris ca voluntar pe site-ul Maimultverde.Mai mult chiar, ma bate rau de tot gandul sa ma duc si pe 10 Mai, o sa fie o cursa de biciclete.Nu ma pricep eu asa de bine sa merg, dar nu strica niciodata sa incerci sa faci cat mai multe.De cutremur nu vorbesc, ca nu l-am simtit, nu de alta, dar eu stau la 50 metri departare de o cale ferata, asa ca seismele astea, pentru ca eu sa le bag in seama, ar trebui sa aiba minim 6 grade, ca altfel, cred ca trece vreun marfar si reactia mea lipseste sa apara.Lamurind si acest detaliu insignifiant de altfel pentru mine, tin sa vorbesc de prostiile care sunt promulgate la noi, si pe care in mod paradoxal, oamenii de vaza ai societatii romane le numesc legi(de parca nu ar fi putut sa gaseasca o alta denumire).In ce tara civilizata, proaspat "europenizata" s-a mai pomenit interzicerea accesului cu biciclete in parc?Unde?Si cum eu si cu Pis suntem singurele cititoare ale blogului meu, ok fie, sa nu par asa de modesta:Pis, Farida, Miruna(pe ea am pus-o sa-l citeasca, deci nu stiu daca e normal sa o pun la socoteala), Mircea(el credea ca o sa vada poze, nu a trecut ink de varsta copilariei desi are 23 de ani), deci cum ziceam, ei sunt singurii cititori ai blogului meu si momentan sunt ocupatii, asadar si prin urmare, raspunsul la intrebarea anterioara:"Unde?" va veni tot de la mine(cea de-a cincea si cea mai fidela cititoare a blogului):"Nicaieri", in nicio(asa se scrie cf DOOM 2) tara din galaxia asta nu s-a interzis TOTAL accesul biciclistilor prin parcuri.Sigur ca s-au facut alei speciale pentru ei, pentru a evita posibilele accidente, nimeni nu contesta acest lucru.Personal, am fost in ambele situatii:de a accidenta cu bicicleta/rolele si de a fi accidentata de biciclisti/rolleri, deci sunt cat se poate de impartiala si obiectiva.Dar pentru ca la noi, nu e ca la nimeni altcineva, ca romanul a fost nu numai inventiv, ci si original, iata ca se poate.Si ca sa vedeti cum au reactionat oamenii la aceasta noua si nemaintalnita lege, va invit sa vizionati blogul lui cabral pe www.cabral.ro(de parca ar fi fost necesar sa mai scriu si site-ul, dar eu am zis sa-mi fac datoria crestineasca pana la capat)si sa vedeti ce frumos s-au plimbat bucurestenii cu bicicletele si cu rolele, pe langa un organ al politiei, fara niciun fel de STRESS(cum se zice pe aici prin partile SE-ice ale Romanicii).Bun.Ca legii ar trebui sa i se aduca amendamente o droaie, suntem cu totii de acord, chiar si cei ce au lansat-o libera ca pasarea cerului in realitatea romaneasca-"europenizata", chiar si cei ce ar trebui sa vegheze la buna aplicare a mirobolantei legi, chiar si ...chair si ...chiar si...Au recunoscut acest lucru(mai mult sau mai putin) la TV, pe Realitatea.Daca nu as fi sub anestezia Twilight, probabil ca as fi fost de-a dreptul inversunata, dar asa ma limitez la a fi mai diplomata.Ma minunez ca traiesc in Bucuresti, caci maine ma intorc, si da...duminik voi fi cu rolele si eu, cred ca in Cismigiu.

bucuresti

Stau si ascult, privesc si discut cu cei din jurul meu, si-mi dau seama de un lucru: doar pentru mine si Eliade, Bucurestiul a exercitat si exercita o fascinatie continua.Restul lumii se pare ca-l detesta:"da, locuiesc de voie, de nevoie in Bucuresti, as pleca cu primul tren si m-as muta in orice alt oras"; ce-i opreste oare?Numai eu raman vesnic indragostita de capitala?De ce?Pentru ca Bucuresti a reprezentat locul maturizarii mele fortate ce-i drept, de la 19 la 20 ani, de la 20 la 21 ani si din cate imi dau seama procesul continua; cateodata ma sperie faptul ca-mi pierd din inocenta, dar e ceva firesc, face parte din firul existentei mele.Bucurestiul e locul in care m-am pierdut pe bulevardele flancate de-o parte si de alta de cladiri vechi si moderne(uimitor modul in care stilurile arhitecturale s-au imbinat armonic pentru a aduce cu ele putin din istoria ce s-a pierdut in negura timpului); Bucurestiul e locul in care arta muzicala si cea teatrala au capatat noi dimensiuni pentru mine; Bucurestiul e locul in care mi-am dat seama de puterea prieteniei; Bucurestiul e locul in care am descoperit viata de student; Bucuresti e locul in care, fermecata de cultura romana, am luat la pas toate muzeele; Bucuresti e locul in care....ar fi multe de spus, e locul in care traiesc...e orasul care nu doarme, e orasul ce nu conteneste sa ma surprinda, e ...Bucuresti.Si da...detest sa stau in statie la RATB cate 30 de minute si sa fac un drum de 25 de minute in 45 de minute, si da, ma enerveaza furnicarul care a devenit capitala, dar in final, si lucrurile astea il fac unic, si asa cum acceptam zi de zi langa noi oameni cu calitati si defecte, ar trebui sa acceptam si capitala, sa incercam sa o salvam, si sa o pastram intacta, asa cum Bucur, intemeietorul si-ar fi dorit.