Sunt un om cu multe principii. Unul dintre ele e:”Mie nu mi se poate intampla niciodata X lucru”. Culmea, e ca altarul principiilor mele s-a clatinat zdravan intr-o frumoasa noapte petrecuta in orasul natal. Sa tot fi fost 2.30 dimineata. Ca orice om normal la ora aceea ma intorceam acasa. Dau banii la nenea taximetristul si, cum pofta mea de mere era de nestavilit(sa mai comenteze altii ca nici asta nu e viciu ca-l bat), ma gandesc sa ma duc la Non-Stop-ul din apropierea domiciliului meu propriu si personal pentru a-mi procura doza zilnica de fructe interzise. Zis si facut. Ajung in fata mini-market-ului ca sa constat cu stupoare ca e inchis. Pe sistemul:”Bah, la cat inchide la Non-stop?” indrug vreo cateva urari de bine pentru patronul respectiv si pornesc spre casutza.
Nu stiam ce ma nelinistea mai mult: gandul ca difera conceptul meu de non-stop cu cel al lui nea Pandele, proprietarul chioscului sau gandul ca trebuie sa-mi achizitionez cat mai curand un sotz cu ditamai livada de meri, pentru a-mi stavili poftele nocturne. Ma rog, pana sa-mi fac eu o introspectie ca sa clarific fenomenul, zic sa-mi bag castile in urechi si sa o iau agale, nici calare, nici pe jos, in ritmuri de pop-rock spre casa.
Numai ca aud niste pasi in spatele meu. Nu sunt indiscreta, asa ca nu ma intorc. Si tot auzeam pasi asa, pasi care, conform intuitiei mele feminine, trecusera din viteza intai in viteza a doua si tot accelerau asa. Cum sunt surda de-o ureche, zic sa opresc muzica, ca sa inteleg ce se intampla. Nenea din spatele meu vorbea la telefon(mai sughita din cand in cand, si i se mai impleticea si limba in gura):”Da, c**ie, e una in rochie acuma in fata mea. O ajung din urma acuma. Haideti si voi!”. Aceea a fost intriga care a determinat sirul de activitati intreprinse de mine.”Opreste-l in pana mea pe Robbie Williams cu ai lui Angels, sa te ajute acuma ingerii daca tot faci pe grozava si umbli teleleu pe strazi la ora asta”, zise o voce in mintea mea. Ulterior mi-am dat seama ca era constiinta.
Si merg. Si nenea tot mergea. Pe sistemul:”Cum o dai ca dracu iese” ma gandesc:”Ei, fata tatii ce e de facut?” Sa alerg?Nu era bine din cel putin doua motive: 1.in cizme nu pot sa fac concurenta nici macar unui melc, cand vine vorba de viteza de alergare. 2.cainii ce-si facea somnu(cam asta ar fi trebuit sa fac si eu la ora aia, dar naah..) s-ar fi luat dupa mine 3.nenea ar fi inceput si el sa alerge si siguuuuur m-ar fi ajuns. Accelerez putin, dar nu alerg si aud un zgomot in spate. Nenea intrase in capota unei masini. Masina era cat se poate de foarte parcata. Ma intorc, il sagetez cu ochii mei obositi si inrositi de la fumul de tigara, si ma tot uitam la el. Nenea incepe sa zbiere:”D’soara vreau sa-ti zic ceva, stai ca vin acuma”. Se ridica de pe capota, isi impleticeste picioarele si tot tipa, asa. Cade, da sa se ridice si tot scotea niste onomatopee. Si in clipa aia intervin cainii, care incep sa-l latre. Nenea da sa loveasca catelu, si aud in clipa aia o haita venind amenintator din spatele meu.”Perfect zic, te crezi la teatru, in loc sa o tai mai repede spre casa, stai la spectacol. Nu vei fi jefuita, ci muscata de caini, muuulti caini. U stuuupid!” Dau sa incep un Tatal Nostru, dar nu-mi venea in minte decat “I’m loving angels instead.” Clar!! Ma pedepseste Dzeu prin muscaturi canine, sa nu stiu Tatal Nostru.” Cainii trec pe langa mine si se duc la nenea, care ma tot striga ca sa-mi zica ceva.
Zic un “multumesc” in gand catre Divinitate si pornesc spre casa. Explicatia cazaturii lui nenea: era fericit ca-si primise salariul si se cinstise asa putin, era mai turmentat si de aici si intoxicatia cu asfaltul pe care a suferit-o in incercarea de a articula niste cuvinte adresate mie.
**=oa
Morala: Consumul nocturn de mere dauneaza grav sanatatii:)))
.jpg)
