inceput de sfarsit de septembrie...septembrie luni

In incercarea de a mi face curajul sa spun ce simt si ceea ce se intampla cu mine, am zis sa astern toate aceste ganduri pe hartie din simplul motiv ca acum, acum am ajuns sa ma analizez eu pe mine, eu cu toate temerile, fricile si sentimentele ce ma definesc.Singuratatea e ceva ce ma sperie, nu ma vad stand eu cu mine, me, myself and I.E ceva de-a dreptul terifiant.De ce ?Din cauza ca atunci in momente de genu acesta, eu cel putin, ma afund in gandurile mele, si nu sunt totusi ganduri dintre cele mai pozitive si optimiste.Pentru unii poate parea de-a dreptul pueril sau si mai rau nebunesc, dar depresia e ceva ce intr-adevar afecteaza multi tineri din ziua de azi:multi tineri in special, sau cel putin asa consider eu, multi tineri pentru simplul motiv ca aceasta este varsta la care visele incep sa se contureze si sa prind incet, dar sigur aripi, tinerii pentru ca ei au totul si nimic, tinerii pentru ca vor atat de multe si totusi atat de putin, tinerii pentru ca ei sunt viitorul si totusi trecutul, tinerii pentru ca acum pornesc in viata si sunt inarmati cu sperante si iluzii, acestea sunt singurele lor arme, singurele lor chei spre succes, acestea si munca, norocul si gramul acela de nebunie pe care il are fiecare dintre noi.
Familia si prietenii, amicii, cunostiintele si toti oamenii din jurul meu, copiii, toti acestia imi dau o stare de bine.Copiii ma umplu de energie pozitiva, ma scot din monotonia existentei, ma fac sa vad toate lucrurile prin ochi lor nevinovati, prin inocenta lor si prin naivitatea lor ca totul din jur e rupt din povesti, ca basmele se transforma in realitate, ca printii si printesele intr-adevar exista, ca fetii-frumosii si ilene cosanzene se intalnesc la tot pasul, ca Mos Craciun ne viziteaza in fiecare iarna, ca Mos Ene ne saruta genele in fiecare noapte in semn de noapte buna.Am multe ganduri, am multe vise si totusi nimic, pentru ca nu vreau sa am parte de cadere, nu vreau sa ma afund in abisul desertaciunii, nu vreau sa ma trezesc cu nimic din ce mi-am dorit, asa ca mai bine nu mai stau sa filosofez atat si las lucrurile sa intre pe fagasul lor normal, las lucrurile sa curga, de la sine.Si e mai rau in momentul in care stii cate ceva despre ceea ce te inconjoara, pentru ca descoperind tot mai multe iti dai seama ca de fapt nu stii mai nimic.E mai bine sa nu stii, pur si simplu.E mai bine sa nu cauti dragostea, e mai bine sa-ti inchipui ca lumea intr-o zi o sa se schimbe si ca banul nu va mai fi cel care sa conduca omenirea....intr-o zi.