bucuresti

Stau si ascult, privesc si discut cu cei din jurul meu, si-mi dau seama de un lucru: doar pentru mine si Eliade, Bucurestiul a exercitat si exercita o fascinatie continua.Restul lumii se pare ca-l detesta:"da, locuiesc de voie, de nevoie in Bucuresti, as pleca cu primul tren si m-as muta in orice alt oras"; ce-i opreste oare?Numai eu raman vesnic indragostita de capitala?De ce?Pentru ca Bucuresti a reprezentat locul maturizarii mele fortate ce-i drept, de la 19 la 20 ani, de la 20 la 21 ani si din cate imi dau seama procesul continua; cateodata ma sperie faptul ca-mi pierd din inocenta, dar e ceva firesc, face parte din firul existentei mele.Bucurestiul e locul in care m-am pierdut pe bulevardele flancate de-o parte si de alta de cladiri vechi si moderne(uimitor modul in care stilurile arhitecturale s-au imbinat armonic pentru a aduce cu ele putin din istoria ce s-a pierdut in negura timpului); Bucurestiul e locul in care arta muzicala si cea teatrala au capatat noi dimensiuni pentru mine; Bucurestiul e locul in care mi-am dat seama de puterea prieteniei; Bucurestiul e locul in care am descoperit viata de student; Bucuresti e locul in care, fermecata de cultura romana, am luat la pas toate muzeele; Bucuresti e locul in care....ar fi multe de spus, e locul in care traiesc...e orasul care nu doarme, e orasul ce nu conteneste sa ma surprinda, e ...Bucuresti.Si da...detest sa stau in statie la RATB cate 30 de minute si sa fac un drum de 25 de minute in 45 de minute, si da, ma enerveaza furnicarul care a devenit capitala, dar in final, si lucrurile astea il fac unic, si asa cum acceptam zi de zi langa noi oameni cu calitati si defecte, ar trebui sa acceptam si capitala, sa incercam sa o salvam, si sa o pastram intacta, asa cum Bucur, intemeietorul si-ar fi dorit.