Epilog

Am venit acasa.Dupa doua luni de absenta.Am ascultat Metallica si Santana la volum maxim in masina, am vorbit in rime, am ras de un sofer ce tinea un sir intreg dupa el, pentru ca probabil credea ca viteza maxima de pe autostrada e 30km/h.Am admirat palatul de nori din vazduh, m-am minunat de frumusetea fetei morgane ce aparea pe soseaua incinsa de soare.
Am lasat in urma Bucurestiul pentru doua saptamani.Ciudat cum desi timp de 18 ani am locuit in Constanta, nu-mi mai gasesc locul aici.Toate-mi par straine.Doar marea si plaja raman la fel.Chipurile parintilor se schimba o data cu trecerea timpului.Intineresc sau imbatranesc?Nu stiu.Se schimba.Fratele meu se transforma si el ... in barbat.Prieteni din Constanta nu mai sunt in Constanta.Sunt in capitala.
Parcul in care mi-am petrecut copilaria jucandu-ma va deveni locul in care in fiecare seara voi alerga, chiar si cu glezna umflata, la fel cum alergam in parcul Sebastian.Si parcul e altfel.Nu mai sunt asa de multi copii care sa tipe, sa alerge, sa rada, sa se joace.Sunt pre-adolescenti si pre-adolescente ce se chinuie sa para mai mari.De ce s-or grabi sa creasca?Pe fratele meu de 15 ani lumea il intreaba daca sunt iubita lui desi am 21 de ani pe muchie.Portarul de la liceul verisoarei mele nu ma lasa sa mai ies din institutia de invatamant minunata pentru ca spunea el, ma stie ca sunt de la clasa a 11-a B.De ce chiulesc atata?O sa ma exmatriculeze directorul.Taximetristul ce ma auzea in sesiune vorbind la telefon despre examene, mi-a urat bafta la bac.Un copil de vreo 17 ani m-a "i-a soptit" amicului lui(tare ce-i drept)ca :"Uite-o,ba, pe aia d'a 11-a de la noi din liceu".
Sunt la mare.E innorat pentru ca asa se intampla de fiecare data: cand aterizez eu in Constanta nu e vreme de plaja, sta sa ploua.Vladut mi-a promis ca o sa vina sa stea cu mine cateva zile ca sa ne jucam in "Tara Piticilor".Macar el imi mai aduce aminte de ce inseamna sa fii un suflet nevinovat si neprihanit.
E vara.Sunt acasa?