Matematica

Matematica a fost domeniul care mi-a marcat existenta inca din clasele mici.In generala aveam o profesoara care, in conceptia mea atunci, era trimisul Diavolului pe pamant(sigur pastrand proportiile), ideea e ca eu credeam ca scopul ei e sa ma chinuie pe mine.Ulterior mi-am dat seama ca lucrurile nu stau chiar asa.Profesoara ii chinuia si pe ceilalti colegi ai mei, nu doar pe mine.Doamna T(da, ca in "Patul lui Procust") avea anumite expresii ce o brandu-iau si implicit personalizau.De la:"fetito, in capul tau e un ghiveci international" la "fetito tu esti proasta", toate epitetele metaforice isi gaseau corespondenti fideli la noi in clasa. Inainte de ora dansei(Dzeu s-o odihneasca), noi ca niste elevi credinciosi si cu frica de Divinitate, ne tineam de maini, faceam matanii si ne rugam sa nu vina la ora, sa-si piarda cainele, sa se mai faca cate un consiliu, orice numai matematica nu.


In liceu, l-am avut pe celebrul domn P care din "sufletel de gazeta" si 4 nu ma scotea.Domnul X stia multa matematica, numai ca avea un stil mai aparte de a arata acest lucru, adica probabil ca vroia sa tina pentru el toate misterele acestei materii care a exercitat o fascinatie continua pentru Pitagora, Thales, L'Hospital si altii.Paleta larga de note pe care mi le acorda m-a facut sa cred ca daca nu ai de la 3 la 10 la mate, nu te poti numi elev.


In facultate, caci aici vroiam sa ajung...ei bine, am avut un profesor care era o enigma pentru mine.Sa-i spunem in mod cu totul si cu totul aleator domnul B. Eram speriata. Primul an de facultate a fost pentru mine dupa cum s-a putut observa si din articolul anterior o adevarata provocare, o incercare intitiatica ca in Harap Alb, numai ca, prietene...nici eu nu aveam vreun regat si nici Bucurestiul autohton nu aducea a cadru natural de basm. Bun. Domnul B avea un stil inconfundabil de a trata problemele matematicesti. Nu intelegeam nimic. Adica eram duda. Nimic, niente, nada, rien, nothing. Capul meu era un imens gol matematic. Numai ca nu puteam sa renunt la seminariile si cursurile lui. Imi place sa stau sa observ oamenii. De aceea imi facea o deosebita placere sa-l vad pe dansul vorbindu-ne, bineineles uitandu-se in pamant, pe pereti, numai la noi nu, imi placea sa-l vad si pe dansul dandu-si seama ca nu stim nimic, imi placea mai ales sa ascult cu un deosebit interes replicile adiacente pe care le insera in cadrul celor 120 de miunte cat dura fie seminarul, fie cursul. Fiind un om cu foarte mult bun simt, nu inceta sa ne spuna, cand considera de cuviinta:"Scuzati-ma, dar aceast delta este negativ!" Omule, de ce sa-ti ceri scuze ca un delta e negativ?! De ce?! Cu ce esti tu ca persoana fizica vinovata de natura pe care o are delta?! Trecem la urmatoarele aspecte ce merita sa fie mentionate: "facem, dregem si gasim" ar fi deasemenea o expresie a la domnul B.Sigur ca merita mentionata si replica pe care i-a dat-o unui coleg la intrebarea:"Domn profesor trebuie sa scriem ce ati spus dumneavoastra?"; raspuns:"Nu scrieti, stenografiati, fotografiati, dar nu scrieti". Si un alt minunat raspuns la aceeasi intrebare ar fi: "Scrieti, scrieti si chiar direct in romaneste". Hessiana era pentru domnul B asa cum era tabelul Mendeleev pentru orice chimist. Orice intrebare pe care i-as fi adresat-o nu primea un raspuns precis, era o nebuloasa totala in mintea mea. Ma gandesc acum ca cearcanele pe care le avea erau probabil din pricina faptului ca noaptea studia filosofia, altfel nu-mi explic raspunsurile foarte alambicate pe care le primeam. Ce mai, a fost o adevarata provocare pentru mine sa aud un om vorbind in romana, dar sa am senzatia ca vorbeste in chineza. Cred ca sunetele pe care le emitea dansul ajungeau la noi distorsionat, apropo de zgomotul ce poate interveni in cadrul canalului de comunicare. Examenul a fost minunat. Nu stiu prin ce forta divina am reusit sa rezolv subiectele...Mi-as fi dat licenta cu dansul, pentru ca era fascinant doar sa-i urmaresc comportamentul pe care, de altfel nu-l intelegeam absolut deloc. Ce licenta ar mai fi iesit!!!

Toate cele bune!