Moment de sinceritate extrema

Sunt o persoana a extremelor, stiu( e si zodia de asa maniera). Un geaman e rational, celalalt e emotional, unul e cerebral, celalalt e ludic, unul e Venus, celalalt e Marte, unul e Sodoma, celalalt e Gomora. La mine ori e prea mult, prea putin, prea repede, prea incet, prea frumos, prea urat, prea aproape, prea departe.

Repede
-alerg prea repede, cand se presupune ca ar trebui sa fie jogging
-merg prea repede, cand se presupune ca ar trebui sa ma plimb
-vorbesc prea repede, cand se presupune ca vreau sa lucrez in PR si sa ma fac inteleasa
-mananc prea repede, cand se presupune ca stiu care sunt regulile digestiei
-sufar prea repede, desi mi-am promis sa fiu nepasatoare
-ma indragostesc prea repede, desi ma consider o persoana foarte cerebrala si cu picioarele bine infipte pe pamant.
-capat incredere in oameni prea repede

Mult
-vorbesc prea mult, desi imi doresc sa nu mai fiu asa de comunicativa, e inteleasa gresit sociabilitatea din ziua de azi
-cant prea mult, chiar si cand trebuie sa fac pauze vocale
-mananc prea multe mere, desi stomacului meu nu-i convine asta
-am prea multe planuri desi timpul fizic nu-mi permite luxul de a face tot ce-mi propun

Putin
-ma multumesc cu prea putine de la ceilalti, desi e bine sa ceri mai mult cateodata
-dorm prea putin, desi as putea sa stau in lumea viselor mult mai mult
-mananc prea putin cand: sufar, ma indragostesc, cand sunt in sesiune, cand sunt stresata, cand incerc sa inteleg comportamentul altora

Frumos
-vad totul prea frumos cand sunt fericita
-vad numai frumusetea celor la care tin
-ii consider pe toti ceilalti din juru-mi mai frumosi decat mine, in the inside and in the outside as well

Aproape
-sunt prea aproape de fericire, dar nu o ating decat cu varful degetelor
-sunt foarte aproape de a spune tot ce gandesc, numai ca nu reusesc sa incheg cuvintele din simtaminte

Departe
-sunt prea departe de ceea ce as vrea sa fiu
-alerg prea departe cand ar trebui sa stau pe loc
-ma gandesc prea departe cand adevarul e in fata mea, imi face cu mana, dar nu-mi vorbeste.

Multumesc prietenilor si prietenelor mele care ma suporta, familiei, fostilor mei iubiti care inca(culmea) ma mai baga in seama cand ma vad pe strada, desi din descriere ar reiesi unul din urmatoarele lucruri: schizofrenie sau personalitate multipla, colegilor mei care ma considera cea mai responsabila persoana de pe planeta, Bunului Dumnezeu care imi arata caile pe care as putea sa le urmez, pacat ca nu-mi spune si pe care sa o aleg, vecinilor mei ce-mi asculta vocalizele matinale si tuturor persoanelor din metrou care nu se stramba cand aud Robbie Williams pe repeat tot drumul.

Toate cele bune!