joi, 25 iunie 2009

Amintiri din studentie

Mi-am amintit azi de primele zile petrecute in capitala.Si cum omul nu uita niciodata de unde a plecat(a nu se intelege ca eu as fi ajuns undeva), tin sa prezint in acest articol anumite evenimente ce mi-au marcat existenta in capitala anului 2007.
"Nu stiu altii cum sunt, dar eu" cand ma gandesc la zilele in care mancam doar orez fiert, mi se face deja dor de cele mult mai putine kg pe care le aveam.Da, am mancat cam 3 saptamani doar orez fiert din pricina faptului ca nu aveam niciun ban in buzunar.Cine se astepta ca mirobolanta intretinere sa fie 4 milioane?Nu, nu aveam duplex, ci o garsoniera.Deci no food 4 me and Miru timp de 3 saptamani.E fascinant comportamentul consumatorului in momente de foame ajunsa la cote alarmante.Sa ne intelegem asupra unui lucru.Nu-mi place ostropelu pentru ca nu e nici ciorba si nici sos, e ceva acolo, asa cum catarul e o combinatie intre cal si magar, asa si ostropelul.Ei bine, in acele clipe in care ma hraneam cu mirosul de mancare pe care o gatea vecina de la etajul 5, ostropelul devenise principala mea dorinta culinara.
Mancarea era, atunci, pentru mine ceva sublim, dar care lipsea cu desavarsire, si de atunci si aversiunea mea pentru orice aduce cu orezul.Sigur as putea spune si de tentativele esuate ale Mirunei de a face orez prajit, da prajit.Fata e creativa. Si focul de 1 m din tigaie, tot din creativitatea ei debordanta aparuse. Ma gandesc acuma ca o fi fan mancare chinezeasca. Ca parca ei gatesc la foc deschis. Sigur ca peretii si aragazul nostru au cam avut de suferit, dar minunatia ce a iesit din aceasta tentativa...nu, nu a mancat-o nimeni, a ajuns la cos.
Ar mai fi si conflictele pe care le avem cu vecina de la 5. Dansa stia sigur sigur ca noi aducem barbati in casa in fiecare seara si ca mergem pe tocuri. Femeie, ca sa merg pe tocuri, ar trebui sa fie indeplinite 2 conditii: 1.ele(tocurile) sa existe si 2.sa stiu sa si merg pe ele. Deci cu parere de rau pentru fosta vecinica, ipoteza h unu se respinge si accept h zero(ipoteza nula).
As mai putea vorbi si despre prietenii pe care mi-i facusem. Sunt o fire sociabila asa ca nenea instalatorul, administrator, electrician si alte personaje de acest gen erau in cercul meu vast de cunostiinte. Erau oameni onorabili la 60 de ani care-mi impartaseau din experientele lor de viata, de nepotii lor, de ce le mai gateste nevasta(si eu nu mancam decat un sfert de cana de orez pe zi, cu vegeta din plin ca sa para ca are si legume).
Erau de-a dreptul mirifice si cele 5-6 episoade(cine mai tinea cont de numarul lor?!) din Supernatural pe care le urmaream cu un vadit interes alaturi de Miru.Mai uitam de foame.Era hrana spirituala aia.
E de mentionat de asemenea si faptul ca imi cumparam mere de placinta la 1 leu 50, asta pentru ca nu aveam 2.5 lei pe zi de dat pe mere. Adica imi stabilisem clar prioritatile: mere, frate. Cele de placinta aratau cam lamentabil, dar dupa ce le curatam, imi inchipuiam ca sunt de la fructe de mare la fripturi si mici.
Si in cele din urma tin sa amintesc de perioada scurta de o luna in care stateam in Militari, si unde un vecin binevoitor mi-a dedicat o piesa sublima.Era un peisaj natural de basm. Eu la etajul 1 in spatele unei perdele, ele manelar cu un telefon shmecher, a dat play si a inceput sa cante o data cu melodia melodioasa ce se auzea din telefonul si mai melodios al carui mandru posesor era. Motivul dedicatiei? Mi-a zis ca sunt frumoasa. Da, eram, nici nu avem 2 tricouri, o bluza si un ilic pe mine.(toate intr-o disproportie cromatica extrema). Sa nu uitam si de caciula pe care o purtam cu atata mandrie dupa ce faceam baie la lighean. Explicatiile in cele ce urmeaza: nu aveam apa calda la baie, nu aveam apa rece la bucatarie, deci incalzeam apa ca sa ne spalam, si spalam vasele la baie. In scurt timp norocul ne-a lovit si mai tare, asta cand am ramas si fara curent. Au fost niste seri romantice printre lacrimi si celebrele replici: "Ma duc acasa", plus cuvintele de duh catre proprietareasa Ludmila.Mirobolant. Cand a venit frigul, am rabdat eroic, si culmea....in casa muream de frig si afara de cald. Deci ca sa iesim din casa noi ne dezbracam, nu ne imbracam.Fascinant. Bineinteles ca ar mai fi si problema cu soba de gaz pe care o aveam in apartament, puteam oricand sa sarim in aer!
Aventurile au continuat apoi in Vitan, dar despre asta intr-o alta zi.Kisseleff ma asteapta, sa speram ca nu si ploaia.
Toate cele bune!

2 comentarii:

Lorena Broasca Lorena spunea...

ai tinut tu neaparat sa scrii despre econometrie...ce ai vrut sa demonstrezi cu asta?ca altii nu stiu sau ce?te dai interesanta?ejti jmechera? da mah da stiu ca ejti :*:*:* f tari amintirile tale, totushi, nu m-as risca sa incerc :))

p.s. verificarea cuvintelor

lavinuzta spunea...

super tare...eu nu asi rezista sa mananc numai orez fiert (sincera sa fiu imi vine sa vars numai cand aud de el)...eee, brauo si cat mai multe comentarii!!!