Constanta

Am implinit 21 de ani si culmea, mi-am dat de abia acum seama, de faptul ca nu sunt foarte sanatoasa la cap.Stiu ca nu ar trebui sa zic sus si tare asta, in premisa in care un posibil/potential/viitor angajator de-al meu ar citi ce scriu eu.Pentru ca acum, new -media e la putere.Angajatorul stie, google-ind(ca sa fiu in asentimentul domnului Vanghelie care este primar la sectorul 5) totul despre tine.Existe facebook, twitter, blogul, ca deh, CV a devenit o chestie mult prea standardizata nowadays.Asa ca...te trezesti la interviu ca angajatorul stie mai multe decat credeai despre tine.Chiar ma si vad intr-o sala mare cu ecou, omul din fata mea spunandu-mi cu un zambet malefic pe fata:"Stiu care sunt cei 4 M din viata ta!"O.K nu cred ca s-ar ajunge pana intr-acolo dar...am dezvoltat mai mult subiectul acesta ca sa va dati seama de cat de importante sunt orice insemnari de-ale noastre pe net.De aceea, faptul ca am recunoscut ca nu sunt prea santoasa la cap, se refera de fapt la anumite lucruri pe care le fac, instinctual, fara sa stau sa ma gandesc prea mult la consecinte, anumite decizii pe care le iau prea repede pentru ca, daca probabil as sta sa zabovesc prea mult asupra lor, m-as razgandi.Si here it goes.Intamplare autentica din Constanta.

"Era o frumoasa dupa-amiaza de vara.A doua plaja.Eu cu insolatie(insolatia este suficient de amabila incat sa ma insoteasca in fiecare inceput de vara).Ma rog, ideea e ca eram obosita, de parca as fi mers la sapa, rosie ca racul, cu pielea arzandu-mi la 500 de grade Celsius.Groaznic.

Dar lucrurile aveau sa se inrautateasca pentru micutza(e un fel de a spune, nu trebuie luat mot-a-mot)pentru micutza constanteanca ce parea ca facea parte din tribul pieilor rosii(din cauza culorii epidermei si a prosopului pe care il aveam pe mine, caci totul ardea in jurul meu, si prosopul umed ma mai calma).

Eroina noastra, obisnuita cu fitzele de Bucuresti, unde oameni culmea...aveau casti in urechi cand ascultau muzica, se trezi dintr-o data intrun fundal asurzitor manelar.Nu sunt rasista, nu am nimic cu rromi, cu nimeni.Dar cu manelari da.Acest gen "muzical" e o blasfemie adusa bunului gust si muzicii in general.Studiind de mica muzica, pentru mine combinatie dintre :"sa moara dusmanii mei", "of!viata mea" si "arunc cu dolarii" e o combinatie letala ce are drept efect in prima faza: necesitatea declansarii unui sistem de autoaparare prin indepartarea din locul in care se aud propagandu-se acele pseudo-sunete si in a doua faza: o dezintoxicare a timpanelor printr-un volum maxim al castilor cu muzica de buna calitate: rock, r&b, drum 'n base, clasica.

Buuuun.Prima varianta pica din start.Adica in autobuz sa ma duc din spate in fata cu prosopul ala pe mine, aratand a Batman, Superman si un indian din Mexic, nu ar fi fost o solutie.Oricum datorita numarului mare de decibeli la care se transmitea acea "melodie" se auzea chiar si in afara autobuzului, asa ca...bad ideea.Sa ma arunc din autobuz, nici asta nu ma incanta.Ca nu am ganduri sinucigase.I am way to young.Si inca nu am facut toate lucrurile de pe lista mea de "To do-uri".Am apelat la cea de-a doua varianta:am dat drumul la maxim la muzica.Castile ma asurzeau dar sufeream, ca nu puteam sta in acel purgatoriu manelar.Metallica, Santana, Jason Mraz, 3 Doors Down.Nu mai puteam.Imi tiuiai urechile.Si ce am facut?M-am dus la domnii care ascultau muzica aia de parca ar fi fost stapanii autobuzului si cu cele mai bune intentii le-am aratat castile mele.S-au oprit mirati din contemplarea meditativo-fonica a versului:"si ma jur pe viata mea ca eu nu te-as putea lasa" si ma priveau.Si le-am zis:"Exista casti.In CET unde stau eu, la magazine se gasesc casti de toate felurile cu 10 ron bucata.Si sa va vand un pont: muzica se aude mai tare in castile proprii si personale decat in telefon.Ca ma gandesc ca poate ii deranjati si pe ceilalti din jur."Se uitau tablou la mine.Sa fi fost din cauza culorii pielii mele, a outfitului meu, sau a celor spuse de mine?!Nu stiu.Si asta va ramane o enigma a istoriei.Au coborat la prima statie.Oamenii din jur se uitau stupefiati la mine.Un tataie binevoitor mi-a zis incet:"Bravo domnisoara"Eram in ceata.Din cel putin doua motive:

1.Pentru ca nu prea mai vedeam bine din pricina insolatiei si a sepcii de pe cap.

2.De ce toti oamenii din troleu cand vad astfel de reactii si comportamente tac?De ce nu iau atitudine?Cum se poate schimba ceva in tara asta daca toata lumea tace si inghite.Adica se vedea clar ca deranja pe toata lumea comportamentul manelar.Dar nimeni nu facea nimic.Bine, acum stiu ca daca baietashii s-ar fi ridicat de pe scaune si mi-ar fi tras una, reactiile oamenilor din jur ar fi fost:"Si-a meritat-o, daca se ia de ei", daaaaaaaaar...come on.Lumea nu mai lupta pentru drepturile pe care le are?Adica in mijloacele de transport in comun fiecare isi vede de particica lui si se straduieste sa nu-l deranjeze pe celalalt.Asa am fost cel putin educata eu.Dar in troleu e ca in camin, fac ce vreau, nu mi pasa ca e 1 noaptea, vin in camera la tovarasa mea sa-i arat cu ce ma duc la intalnirea cu x si y.Ce daca colega mea de camera vrea sa doarma, eu vreau sa stau pe mess, si voi click-ui la mouse-ul acela pana cand am chef.Dar despre acest subiect intrun alt post.Deci oameni buni, de long tail ati auzit?Adica cu pasi marunti se poate face ceva important.Incepem prin a nu mai permite astfel de comportamente in jurul nostru: sa nu mai permitem ca unul si altul sa ne polueze fonic, ca orice nenorocit sa se ia de cate o fata si toti sa taca, ca oamenii sa fie jefuiti in fata noastra si noi sa privim ca "magarii la poarta noua".Adica impreuna suntem puternici.Separati suntem slabi.Da.Un adevarat discurs demn de parlamentul european.Sincer la ce personaje ne vor reprezenta....dar despre politica cu alta ocazie.

3.Si in cele din urma, cel de-al treilea motiv pentru care nu intelegeam comportamentul manelarilor: de ce nu au reactionat in niciun fel?Adica sa-mi zica orice, sa ma injure, sa vad ca nu trec pe langa ei cuvintele mele.Nu folosisem in speechul meu de sensibilizare a constiintei lor inexistente, prea multe neologisme.Nu inteleg.Si nici nu vorbisem asa de mult.Cum am facut-o in acest post.Asa ca inchei.

La multi ani toturor celor nascuti pe 16 ale lunii.Multa liniste si fericire.

Toate cele bune!