joi, 25 iunie 2009

Kisseleff si Verona, Artur Verona

"Singing in the rain" cine nu stie versul acesta minunat din melodia ce a facut istorie in intreaga lume?Dar running in the rain, in tunete, fulgere, claxoane de masini si vant cu iz de tornada, nu e chiar asa de placut.Asta mi s-a intamplat mie ieri.Am alergat in Kisseleff nu foarte mult, caci ploaia mi-a stricat planurile.Si ia-ti prietene startul de la parcul cu pricina si alearga ca "dat in cap"(expresia ii apartine tatalui meu) catre Moxa.M-am luat la cearta cu gropile, pietrele de pe trotuare, crengile ce cadeau din senin din copacii garboviti de trecerea timpului, bordurile domnului Videanu.Universul complata impotriva mea.Deznodamant?Adidasi distrusi, pantaloni facuti praf si un inceput de raceala.Sigur nu despre asta se vrea a fi acest post.Dar celebrele-mi paranteze incheaga se pare un articol.
Post-ul va fi despre Street Delivery unde eu ca membru voluntar al fundatiei Ratiu Romania am participat in calitate de vorbitoare ce a palavragit, flecarit si facut ceea ce cei din fundatie numeau PR.Vineri cand am fost prezenta la evenimentul cu pricina, Fundatia Ratiu a tinut un atelier de grafica, pe principiul o imagine face mai mult decat o mie de cuvinte, un atelier de improvizatie, unde Mati, regizorul a reusit sa ne implice pe toti cei de acolo, atat voluntari cat si trecatori intr-o joaca, o joaca seriosa ce-si dorea sa ne faca sa constientizam anumite probleme pregnante din viata Bucurestiului, si nu numai: consumul de droguri din scoli, violenta din scoli etc.Trecatorii erau invitati sa scrie pe niste panouri solutii la diverse aspecte din capitala noastra draga: numarul prea mic de parcari, numarul prea mare de caini comunitari, traficul infernal si altele.Spre surprindere noastra, trecatorii de pe Artur Verona s-au dovedit a fi fff cooperanti, multi dintre ei aratandu-se interesati a participa si la restul activitatilor ce urmau sa se desfasoare si in zilele de sambata si duminca.Eu, in calitatea mea de prezentatoare le-am facut o scurta introducere referitoar la ceea ce urma sa se intampla in weekend.Ateliere de make-up, fashion, arta fotografica, grafica.Intrebarile oamenilor dupa ce-mi terminam speechul erau:"Esti studenta la teatru?"raspuns:"nu"; "Esti studenta la comunicare la SNSPA?"raspuns: :"nu".Concluzie?Trebuie sa fac in asa fel incat sa ajung la olimpiadele comunicarii la anul.Daca tot vorbesc mult, macar sa o fac si cu folos.
Toate cele bune!

Un comentariu:

Ame spunea...

stii ce gandesc eu ..inca poti sa fi studenta la alte fac:)) pana la 40 de ani avem timp,pe urma calatorim evident.