miercuri, 22 iulie 2009

Fara sens

Puterea e in noi, dar e alimentata de ceilalti. E mai sanatos pentru spirit si minte sa auzim de la cei din jurul nostru, ceea ce si noi gandim. Cuvintele par a se transforma din ganduri in fapte mult mai usor cand vin de la altii. Reusim sa luam atitudine cand se activeaza din strafundul fiintei noastre acel click care declanseaza schimbarea. E schimbarea pe care o asteptam. Vine incet, dar sigur. Vine insotita de o mare durere, de un mare gol, asta in cazul in care ne dam seama de consecintele pe care le are. E vorba de dezamagirea provocata de el/de ea, dezamagire pe care reusim sa o invingem, fie inchizandu-ne in propria carapace, in propriul univers, fie inlocuind acel el/acea ea cu un alt el/o alta ea.

Lucrurile sunt simple, dar omul are talentul de a-si complica existenta din dorinta de a dramatiza destinul cat se poate de liniar pe care Dumnezeu i l-a conturat atent.

A plange e sanatos, e indicat chiar. Fara lacrimile din ochi, sufletul nu ar mai vedea curcubeul, asa ca de ce sa privam inima sa simta amalgamul de trairi ce ne definesc?

A-ti recunoaste slabiciunile nu e un semn de slabiciune in sine, e gradul de maturitate in care ajungi astfel incat esti capabil fara niciun fel de oprelisti sa-ti spui:"Da, asta sunt eu, atata pot, poate ca pot mai mult, dar nu vreau, nu e momentul si nu e bine pentru mine sa incerc sa-mi depasesc limitele, cel putin nu acum."
A vedea esecul ca pe ceva firesc ajuta psihicul sa nu se afunde in neantul nereusitei. Universul lucreaza cu noi, pentru noi, e martor la ceea ce gandim, simtim, spunem si savarsim, asa ca starea noastra interiora atrage dupa sine si consecintele de asa maniera.
A refuza sa vedem ceea ce e in fata noastra, a inchide ochii in fata evidentului e ca si cum, cu buna stiinta, ne-am minti frumos noi pe noi, e ca si cum ne-am uita intr-o oglinda si am vedea doar jumatate de reflectie, doar acea parte a lucrurilor care ne convine, care ne avantajeaza.
A filosofa fara a spune nimic concret e pentru aceia dintre noi care pot citi printre randuri si pot vedea dincolo de cuvintele ce sunt prea sarace cateodata, in pofida bogatiei paletei de intelesuri pe care fiecare limba desprinsa din turnul Babel o are.

O seara linistita!

3 comentarii:

farida spunea...

Filosofia reprezinta in ultima instanta descatusarea fiintei, capacitatea de a-ti pune intrebari care de cele mai multe ori nu ofera prea multe raspunsuri... asa ca postarea este perfect rezonabila:)...desi putin cam trista...
Eu sper sa fii mereu vesela si optimista (si ironica:)) si sa nu te deruteze sau sa te schimbe rautatea, prostia si marsavia unora fiindca se pare ca din pacate omenirea este alcatuita si din astfel de personaje.

copilul marii spunea...

da, e trista, e nevoie de un echilibru si in cazul meu, adica prea multa bucurie si fericire ar bate la ochi, promit sa revin cu studiul de caz:)

farida spunea...

Intr-adevar, trebuie sa existe un echilibru in toate...cel putin asa sustinea Aristotel:)...daca tot vorbim de filosofie si filosofare nu puteam sa nu-l mentionez pe Stagirit;)...
Dar bineinteles eu as vrea sa ai parte de muuuulta bucurie si de muuuuulta fericire (fara a respecta neaparat un echilibru) si dupa cum am mai spus sper sa nu te paraseasca niciodata optimismul si capacitatea de a vedea partea frumoasa a lumii...
De-abia astept studiul de caz si alte postari:) Puup!