De dimineata

Rationalul invinge emotionalul. Cel putin in cazul meu. Prefer sa ma intreb ce ar fi fost daca, decat sa ma lovesc de un zid. Ne lasam de prea multe ori ghidati de sentimente, in loc sa ascultam de vocea din mintea noastra, si deznodamantul nu numai ca e prea riscant, dar e si foarte, foarte posibil sa ne aduca numai durere.
Cateodata e bine, insa, sa facem ceea ce simtim, si nu ceea ce ar trebui. Motivele? Se regasesc intro paleta larga:
-daca nu actionez acum, s-ar putea sa fie prea tarziu
-daca nu fac ceva acum eu, s-ar putea ca nici ceilalti sa nu faca, din aceleasi considerente ca si mine.
-daca nu zic ceva acum, s-ar putea ca si cuvintele mele sa nu mai ajunga acolo unde sunt menite sa fie ascultate
-daca nu incerc eu sa fortez nota destinului, atunci altcineva care isi asteapta randul, o va face in locul meu

Scenariile pe care ni le facem, de cele mai multe ori, sunt intrupari ale dorintelor noastre nespuse. Sigur, e una sa speri, e alta sa faci ceva in directia indeplinirii visului respectiv, si o cu totul alta poveste sa se intample. O aprob pe Ame care-mi tot repeta ca daca iti doresti ceva cu adevarat il obtii, trebuie doar sa vrei, si efectiv vine la tine acel ceva, acel cineva, insa...daca nu e dat sa fie, ce facem in situatia aceea?
Oamenii oricum vor ceea ce e mai greu de obtinut, ba chiar aproape imposibil as adauga. Asa suntem croiti. Vrem sa ne tot impingem limitele, over and over again.
Ar fi prea simplu, prea ne-dramatic si prea nepamantesc sa vrem ceva, sa-l obtinem si sa ne bucuram de el. Nu. Asa nu. E nevoie de putina adrenalina, lacrimi, nopti nedormite, batai nebune de inima, transpiratii reci, goluri in stomac, inchipuiri zamislite din nisip care la prima adiere de vant se spulbera, e nevoie si de ele...de toate...caci suntem oameni.

Nu s-a inteles nimic probabil. Stiu. Nu asta era intentia. Nici eu nu am inteles. Am scris efectiv doar particele din toate gandurile mele, ce ma copleseau de dimineata. Si asta e ceea ce a iesit.

Toate cele bune!