Am ales sa vorbesc despre prietenie. Dar prietenia sincera, fara interese, fara invidie si ganduri ascunse, prietenia in care cuvintele nu trebuiesc sa fie masurate, reactiile cantarite, gesturile indelung interpretate.
Prietenia in care nu exista zi si noapte, nu exista coordonate temporale, ore.
Prietenia in care protagonistii se sprijina neconditionat si nu se uita, mai ales in vremurile in care unul cunoaste fericirea si celalalt tristetea.
Prietenia in care vorbele nu trebuiesc rostite, caci gandurile sunt deja cunoscute.
Prietenia in care nu ti-e teama sa zici ce vrei, ce te apasa si ce ti-ai dori, dar nu poti obtine. Prietenia in care intalnirile par a fi prea scurte si conversatiile la telefon interminabile.
Prietenia in care, desi intervine un element nou in peisaj, personajele nu se uita, nu uita sa se sprijine reciproc si sa fie alaturi mereu unul de celalalt.
Prietenia in care daca unul sufera, celalalt simte.
Prietenia in care, desi obosit, asculti vesnicele probleme, aceleasi discursuri despre acelasi om ce reprezinta centrul universului prietenului tau, cel putin momentan.
Prietenia in care tipi si trantesti, pentru ca in 5 minute sa razi si sa glumesti.
Prietenie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu