Imi place acasa. E liniste. E locul in care nu mi-e teama sa fiu eu insami. Imi place acasa, tocmai pentru ca nu petrec prea mult timp intre cei 4 pereti ai camerei mele, in orasul meu, in locul meu de pe plaja, pe banca din parcul in care mi-am facut atatea planuri cu Ionut... de aceea mi se face tot timpul dor. Dor de biroul meu cumparat in clasa a treia in care indesam manualele cu copertile tocite pe care lipeam abtipilduri Turbo si Xena, dor de albumele cu poze de la gradinita, dor de diplomele si cartile cu dedicatii primite la sfarsitul anului scolar, dor de posterele cu BSB si Christina Aguilera, dor de biletele pe care mi le lasa mama pe frigider: "Alex, sa nu uiti sa te duci sa umpli sifoanele. Te pupa, mami", dor de nerabdarea cu care asteptam sa vina ea de la serviciu, caci stiam ca-mi va aduce "ceva bun", dor de bip-urile pe telefonul fix de la tata; astea erau un semnal ca in 10 minute sa cobor la garaj, ca urma sa-l ajut la carat la pepeni si struguri, dor de plimbarile din cartier cu gasca, dor de tipatul de la geamul de la bucatarie al mamei:"la ora 10 esti in casa, ca maine ne trezim de dimineata sa mergem la tara", dor de intalnirile la scara cu Cristi, era prietenul meu, imi ceruse prietenia un coleg de clasa de-al lui, si eram iubiti cu acte in regula, dor de tenisii ce se toceau si rupeau intro saptamana maxim, dor de datile in care ma duceam cu ai mei in Oraselul Copiilor pentru a face poza cu Mos Craciun, dor de multe...
Imi place acasa pentru ca pot sa ies la orice ora din zi si din noapte din casa si sa ma simt in siguranta. Imi place ca pot sa ies sa alerg si la 2 dimineata daca vreau, e oaza mea de scapare. E liniste, doar eu, muzica,lumina oarba a stalpilor si prietenul meu Rocky, cainele cel mai credincios din lume, cred ca si-ar da si viata pentru mine, ma iubeste, si eu pe el.
Imi place acasa pentru ca nu inceteaza sa ma surprinda cate ceva. Imi place cum marea simte fiecare stare de-a mea si se muleaza dupa mine. E agitata, linistita, albastru-marin, verzuie, galagioasa, cu valuri lovindu-se violent de stanci...e frumos.
E acasa. Si eu, iar trebuie sa plec. Si plec. Si revin. E un ciclu ce se tot repeta. In curand iar plec.
2 comentarii:
2 dimineata ..Constanta ,are u sureee ? /:)
Vreau sa il cunosc pe Rocky,the dog.
Iar marea e ca ochii tai ,in schimbarea ei.
2 dimineata, daps, e vorba de inconstienta mea si atat:) nu tu ziceai ca daca ti doresti ceva cu adevarat se intampla? si eu imi doresc de fiecare data cand ies sa nu ma intalnesc cu nimeni dubios, si culmea, dorintele imi sunt ascultate, pacat ca numai cele de genu asta:)) rocky e iubirea mea. ochii mei au capatat recent culoarea galbena, sper ca nu sufar vreo metamorfozare de la plaja asta:)
Trimiteți un comentariu