Nu am avut o copilarie tocmai normala. Nu am fost preocupata de rochite, papusele(mi-e groaza de papusile din portelan si clovni, sunt groaznici), rujuri etc. Mi se parea stupid sa tin o chestie din plastic/cauciuc cu chip de femeie si sa ma prefac ca ma joc.
Am crescut cu ai mei veri si minunatul frate. Am luptat aprig timp de 4 ani pentru a fi singura fata din grupul de baieti din cartier. A trebuit sa invat sa fac tubermane, cornete cu bolduri in varf, sa ma catar in copaci, sa sar garduri pentru ca cine putea sa aduca mingea din gradina lu nea Mihai, in conditiile in care Rex de abia astepta carne frageda de copii de 7 ani? Si drumul initiatic nu s-a oprit aici. Am invatat sa joc fotbal, sa injur pe teren, sa fug tare dupa ce injur. Stiu cele mai crunte metode de a chinui pe cineva, pentru a obtine parola(la jocul cu acelasi nume). Pot sa daram si competitori dubli fata de mine, la Frunza(da, tot joc). Am invatat si negotz de la Mircea cu care vindeam pepeni in fata curtii. Am avut doar un singur client, desi, culmea nu era criza financiara.
Sigur ca nu pot sa nu amintesc de ziua in care am ingropat omleta in gradina, in speranta in care va creste un copac cu oua:))). Aveam 5 ani, si eu chiar credeam tot ce debita Mircea, era un fel de big brother pe care-l admiram si incercam sa-l copiez, lucru care nu a fost de bun augur intotdeauna, pentru ca eu eram fetita si el baietel. Nu intelegeam de ce eu nu eram selectionata in echipa de fotbal a cartierului. Ma enerva groaznic replica:"Las-o ba, ca e fata!" "Si ce?"ziceam eu. "Pai fetele nu joaca fotbal". Raspunsul pe care-l anticipam, si pe care-l detestam, pentru ca in lipsa jocului de fotbal, nu-mi ramanea decat sa stau pe margine, ca rezerva. Preferau sa-l bage pe Georgica, care la 7 ani cantarea 50 de kile. Era ditamai omu, care nu se putea misca. Dar, daaar...era baiat.
Tot de la Mircea am invatat ca biletele de tramvai nu sunt de unica folosinta, le pot composta de cate ori vreau, lucru care nu prea i-a convenit controlorului.
Si tot Mircea era cel care-mi facea vant de la deal, ca sa invat sa merg cu bicicleta. Sigur ca picioarele mele, de fapt intregul meu corp e un templu al vanatailor, cicatricelor, semnelor de buna purtare. Am avut bratele scoase din incheieturi, rotula deplasata, gleznele scrantite, capul spart...si da...in cele din urma am deslusit misterul mersului cu bicla. Pegas era parca.
Cu rolele s-a repetat istoria cazaturilor si bushiturilor. S-a facut o competitie in cartier. Cine avea cele mai multe julituri, vanatai, semne, cicatrici si restu. Am iesit pe locul II. Eram mandra posesoare a 15 astfel de mirobolante elemente ce-mi defineau trupul.
Si nu, nu m-am suparat cand am fost poreclita Tifon, pentru ca eram bandajata la ambii genunchi, coate, barbie si umar. Cazusem de pe gard, dupa ce nu calculasem cu exactitate distanta intre trotuar si locul in care eram cocotata.
Acum ca am lamurit si aceste aspecte, sper ca lumea sa nu se mai mire cand observa comportamentul meu naucitor. Am motive intemeiate. Multumesc Mircea.
Toate cele bune!
3 comentarii:
In primul rand buna ziua si sarut-mana (mea) ... pentru cei care nu ma cunosc sunt renumitul var al Woman-Man (Alexandra)...tot ce va pot spune eu este ca tot ce ati citit pana acum nu este decat o mica parte din tratamentul meu fata de verik mea...pot continua de ex. cu mersul ei pe bicicleta cand la o varsta de 10-12 draga mea verisoara a avansat trecand de la pegas la mountain bike pe care a decis sa o rezolve la fel ca pegasul...i-am dat drumu in curtea scolii la o tura si existau doar 2 porti mici pe teren de care ea a avut mare grija...stiti voi cum :P...si in ziua de azi sincer sa zic relatia noastra nu sa skimbat mai deloc..doar ca am mai crescut ca inaltime bineinteles ca in rest nu iar tratamentul meu fata de ea e la fel...si va intrebati de ce oare?...canditiva la fumatori , la drogati , la batranii bolnavi...doti sunt dependenti de ceva...si alex e dependenta :P...ii multumesc mult ca isi aduce aminte de mine si imi scrie...si sincer abia astept sa termine facultatea ca sa pot continua tratamentul zi de zi...deoarece si ea simte un gol in ea...va dati seama sa nu fumati cateva luni..sa nu va drogati e greu ....intelegeti-ma si pe mine si pe ea...ce pot sa mai zic ea a avut o copilarie care a marcato negativ iar eu opusu..pot zice ca o asa copilarie as dori s-o am mereu..nu as mai dori sa cresc deloc daca ea ar fi alaturi de mine...o pup dulce cu bale si o iubesc mult...:*
:)) multumesc mircea=)) modalitatea de exprimare abordata de tine este exact cea de acum 12 ani cand eram impreuna tot timpul, ca "gepea dupu cur"
anyway...te tzuk:* si stiu ca nu as fi fost ceea ce sunt azi daca nu ai fi fost tu=)))
si e de apreciat ca ai citit articolul, si ca ai scris ceva, in conditiile in care... tu citesti doar prospectul de la medicamente si subtitrarea de la filme(asta pt ca nu stii engleza)=))
o iau pe urmele tale ca de cand m-am mutat in mangalia numai pe garduri si in copaci stau (dar chinui baieti)ca le iau ghiozdanul dupa ore si il pun in pom si sunt nevoiti da vina inparc la o tura de alergare ca de s-au saturat deja de asta si e singura modalitate (eu cu lore si deyu suntem capul operatiunii ,,Chinuirea baietilor,, :D
Trimiteți un comentariu