duminică, 30 august 2009

H'Ame Pivoine et moi



Exista un singur om in lumea asta care ma cunoaste la fel de bine cum ma cunosc si eu pe mine. Ba chiar mai bine, as adauga. E ciudat cum nu trebuie sa-i zic ce am, sa-i explic ce ma framanta, sa-i spun la ce ma gandesc sau la cine, sa-i zic ce vreau, dupa ce tanjesc sau de ce am privirea pierduta in spatiu. Stie si pasii pe care i-am facut ca sa ajung la o anumita concluzie, stie tot. Vorbeste in dodii, rade zgomotos, tipa pe strada cand imi explica ceva, danseaza fara niciun fel de oprelisti, zice intotdeauna ce gandeste, avand grija(spre deosebire de mine)sa nu raneasca pe nimeni. E probabil cel mai altruist om din univers. Ar fi in stare sa-mi dea toata hainele ei ca sa ma vada zambind. Tot din altruism incerca sa-mi faca cinste cu o prajitura. Stie ca that ain't gonna happen. I don't eat sweets, honey! Cateodata ma uimeste cum imi anticipeaza fiecare gand, miscare, gest. Nu-i place ca sunt un copil. Nu-i place asta la mine. Deloc. In rest, ma simt ca si cum m-as uita in oglinda de fiecare data cand o vad. Sigur mi-as dori eu ochii aia mari, mari ai ei daaaar....besides that...i can't tell any difference whatsoever.
Ne apropie gradul inalt de dezordine, imprastiere a lucrurilor, cantitatile industriale de rimel de pe gene, glumele cu fetele noshtre, si totusi, hiii5 etc, ne apropie faptul ca ne pasa putin spre deloc de tot ce ar comenta cei pe langa care trecem prin parc in timp ce cantam si urlam sa ne facem auzite, ne apropie dorinta de a schimba lumea, idealismul nostru tampit.
Ne diferentiaza faptul ca ea merge 2 m si gafaie de oboseala, eu alerg 2 kilometri si continui sa alerg pana imi ating norma zilnica(trebuia sa o zic si pe asta). Ne diferentiaza faptul ca eu nu sunt dispusa sa stau sa incerc sa cunosc un om, daca nu are nebunia aia care sa atraga ca un magnet, mister poate, sau click-ul ala idiot care exista in fiecare dintre noi, ea in schimb, crede ca fiecare merita o sansa, fiecare om poate sa fie schimbat, si investeste in persoana respectiva timp, sentimente...cu ce folos as zice eu? Concluzie: relatii sporadice de 2-3 luni la mine si ditamai povestea de 3 ani la ea. Deznodamantul? Nu se stie inca, suntem prea tinere. Si ultimul aspect ar fi faptul ca eu stiu sa conjug verbul AIMER spre deosebire de ea. Sa spunem numai ca ea i-a dat o forma mai aparte: je m'aime, tu m'aime, il m'aime...etc...se mai intampla, sa conjugi bagand pe acolo si un pronume personal. C'est la vie
Putem considera prezentarea anterioara o caracterizare in antiteza. Personajul misterios e Ame, h'Ame.

5 comentarii:

Morena spunea...

pey si cu moi cum ramane?:(

justDan spunea...

Mie-mi suna a Hame, pate Hame:P
Dar noroc ca stiu despre cine e vorba:)
Felicitari:)

copilul marii spunea...

tu morena...intri la categoria mancaciosi, urmeaza un articol doar despre tine si cantitatile industriale de mancare:)))

Ame spunea...

Chiar ai zis bine 'felicitari' Dan,pentru ca si Alexa avem o relatie,una trecuta prin foc ,apa si lumina..unde a si ramas.Pentru ca un prieten te iubeste,chiar si atunci cand te cunoaste.Si Morena,mcgirls inseamna Alexa,Ame,Lorena si PIs.

copilul marii spunea...

daps. un prieten te iubeste mai ales atunci cand te cunoaste. si slava domnului ca eu ii cunosc toate nebuniile ce-i trec prin cap..tie, h'ame si lu pis, lu moreeena, lu miruna, lu dan, lu ionut...off..si cati mai sunt inca pe lista...(p/s: nuj care e faza cu lu:)))